De la „Trăiască PCR!” la Rolling Stones

Un stadion de asemenea dimensiuni putea fi locul ideal de exacerbare a cultului personalităţii. Nocturna era, pionierii aveau cu toţii loc, oamenii muncii puteau umple în număr mare tribunele. Cam de la sfîrşitul anilor ’70, regimul Ceauşescu îşi desfăşura aici […]

Un stadion de asemenea dimensiuni putea fi locul ideal de exacerbare a cultului personalităţii. Nocturna era, pionierii aveau cu toţii loc, oamenii muncii puteau umple în număr mare tribunele. Cam de la sfîrşitul anilor ’70, regimul Ceauşescu îşi desfăşura aici acţiunile de propagandă. Închiderea şi deschiderea sezonului Daciadei, ziua partidului, spectacolele de 23 August şi 1 Mai confiscau spaţiul fotbalului şi sportului. La televizor totul arăta grandios. Dar pentru două ore de aplauze adresate în direct lojei lui Ceauşescu repetiţiile durau luni de zile. Elevii erau scoşi de la şcoli şi dus să scrie cu trupurile lor lozinci tîmpite. Oamenii, coordonaţi prin microfoane de mare putere de către activiştii de partid, stăteau ore în şir în soare. Îşi aduceau de acasă apă în sticle şi ceva de-ale gurii, pentru că prin preajmă toate magazinele alimentare se închideau, ca nu cumva să-i vină cuiva ideea să-şi cumpere o jumătate de băutură spirtoasă de proastă calitate şi apoi să facă scandal.

Spre finele anilor ’80, tîmpenia ajunsese maximă. Din cauza unui spectacol ideologic, o finală de Cupă dintre Steaua şi Dinamo a fost mutată la Braşov. Echipa naţională părăsise şi ea arena, astfel încît, ani de zile, spaţiul a fost doar al propagandei de partid.

După ’90, încet-încet, stadionul şi-a regăsit destinaţia de bază. Au fost meciuri ale echipei naţionale, majoritatea finalelor de Cupă, iar Steaua, Rapid şi Dinamo, pe timpul reamenajării propriilor lor arene, au evoluat şi ele pe „23”, inclusiv în partide internaţionale.

Tot bătrînul stadion a găzduit şi concerte memorabile, cum ar fi cel al lui Michael Jackson din 1992, sau cel al lui Rolling Stones, de vara trecută.