Viaţa fără Mutu

Meciul a fost cel pe care l-am văzut cu toţii. Am luat gol în minutul 5 şi apoi am încercat să jucăm, şi noi şi ei, ceva fotbal. Noi să dovedim că nu ne calificăm întîmplător, ei să arate că, […]

Meciul a fost cel pe care l-am văzut cu toţii. Am luat gol în minutul 5 şi apoi am încercat să jucăm, şi noi şi ei, ceva fotbal. Noi să dovedim că nu ne calificăm întîmplător, ei să arate că, luîndu-ne patru puncte din şase, puteau fi mai sus în grupă. Treaba lor ce şi-au dovedit lor înşile, pentru că nouă ne-au arătat doar că au făcut două remize cu Albania.

Post-Sofia, am putea să ne tînguim pe tema coeficienţilor şi a urnelor de la Euro. O victorie ne-ar fi oferit o viaţă mai bună, dar ar fi operat în interiorul unei matematici destul de complicate, care ar fi implicat şi rezultate din alte grupe. Am pierdut şi vom fi la Euro în grupa pe care ne-o vor fixa sorţii la începutul lui decembrie. Să fim sinceri, e greu de crezut că un joc al logaritmilor, radicalilor şi zecimalelor, practicat pe hîrtie, ar fi putut hipermobiliza o echipă deja calificată. Se poate spune „luptaţi pentru ţară” sau „luptaţi pentru bani”, dar e o naivitate să-ţi închipui că un îndemn ca „luptaţi pentru coeficient” poate face pielea să se înfioare.

Dincolo de bădărăniile din jurul meciului (bătăi suporteri-suporteri şi suporteri-ziarişti), care merită un comentariu special, altceva e esenţial de reţinut. Echipa României e una cu Mutu în teren şi cu totul alta fără el. Cu Mutu, avem un ansamblu care cîntă binişor, dar aşteaptă tuşa de clasă şi de calitate de la solistul principal. Fără Mutu, sîntem doar o selecţionată rezonabilă, care luptă, se zbate, transpiră, dar nu dă dovezi de depăşire a platitudinii. La Minsk, Mutu a fost decisiv, de exemplu. Numai dacă ne gîndim ce-ar fi fost meciul de la Sofia fără punctele noastre din Belarus, ne apucă fiorii!

Problema nu e că Mutu n-a jucat la Sofia. Îngrijorător e că din cînd în cînd el va mai lipsi din pricini care se întîlnesc la tot pasul în viaţa unui fotbalist care intră pe teren de două ori pe săptămînă, zece luni pe an. Accidentările, cartonaşele sau alte probleme nedorite din viaţa lui Mutu sînt cele care pot schimba radical certificatul de clasificare al selecţionatei României. Sigur că sînt elegante eschivele verbale gen „sîntem o echipă, ne completăm”, dar realitatea importanţei deosebite a lui Mutu e clară. Să ne aducem aminte că acum trei ani nu reuşeam să batem la Erevan fără Mutu, iar acea remiză avea să ne coste scump.