Dinamo încă n-a-nflorit

Totul ar trebui să meargă într-acolo, înainte și sus, undeva unde Nemec să rezolve și mingile care-i vin, și pe cele după care trebuie să coboare.

De la venirea lui Contra, de mai bine de o lună, haita lui Dinamo scrâșnește mereu, cu dinții încleștați în pulpana adversă, fie că aceasta e un ițar moldovenesc de Botoșani, un crac de nădrag oltenesc (s-au văzut de trei ori în primăvara asta) sau o țesătură acrilică precum FCSB, un material care seamănă cumva cu Steaua, dar parcă e mai rezistent la șifonare.

Colți. Os pe os. Mârâituri de intimidare. Atitudine, răutate în sensul bun. Asmuțiți de Contra, inepuizabil pe margine, făcând șanț în propriul spațiu tehnic și uneori dincolo de marginile lui.

Acesta e Dinamo post-insolvență, post-Andone, post plecarea lui Rotariu. Cu suporterii mereu în spate, cu acel cor care te trimite să lupți mereu, Dinamo se zbate și aleargă. Muncește, transpiră, vrea. Dar fotbalul? Unde e fotbalul?

E puțin, e pitit în spatele ardorii, s-a făcut mic de tot la umbra deasă a atitudinii. E adevărat, a plecat Rotariu. E adevărat, lipsește Palici. Lumina nu vine nici de la Nistor, care atunci când nu e pe bancă, vine prea din spate, nici de la Bawab, încă departe de ce era la Craiova și chiar la Mediaș.

Totul ar trebui să meargă într-acolo, înainte și sus, undeva unde Nemec să rezolve și mingile care-i vin, și pe cele după care trebuie să coboare. Patrick e prea crud, Rivaldinho n-are noroc (bara din finalul derbyului putea fi gol), Dan Spătaru cântă cam fără microfon, iar Busuladzici și May au fost luați mai mult pentru destrămat decât pentru țesut.

La Severin, în Cupă, Dinamo a jucat mai bine de un ceas cu om în plus și n-a prea reușit să facă rost de minge. Cu Steaua, băieții lui Guriță au creat greu, ca niște scriitori care se apucă de-o carte fără să le fie prea clar subiectul.

Acest Dinamo de primăvară, atât de aplaudat pentru cum luptă, cam miroase doar a transpirație. E minunat să-ți dai sufletul pe teren, dar publicul acela mult și frumos din peluza alb-roșie vrea să vadă și el un copac înflorit, să simtă o mireasmă, să se poată bucura și de puțină frumusețe.