De fapt, Hațegan a ajutat enorm Craiova
Nu e o opinie separată de părerea generală. Penalty-ul la Bancu rămâne penalty, eliminarea lui Băluță s-a dictat pe criterii fanteziste. Mai mult, timpul primei reprize de prelungiri s-a terminat, brusc, tocmai când oltenii se pregăteau să bată un corner.
Decizie regulamentară, se prelungește doar pentru penalty, dar cam șmecherească. În fine, arbitrul numărul unu al țării a așezat și a bibilit el mingea înainte de executarea penalty-ului decisiv de către Ivan, ducând el, ecusonul FIFA, o perpendiculară pe Ecuator și găsind exact locul geometric al punctului cu var tangent la diagonala către meridianul zero.
Toate acestea au fost, regulamentar, împotriva Craiovei, însă, de fapt, s-au brodit în favoarea ei. După „roșul” lui Băluță, cei rămași pe teren, care până atunci jucaseră așa și așa, s-au adunat și au devenit un snop de ambiție, aruncat către poarta dinamovistă. De atunci, 10 oameni au făcut tot ce încercaseră înainte 11, de atunci, din acel minut 63, publicul numeros, dar destul de critic și pretențios până la eliminare, s-a asociat cu echipa în vederea săvârșirii de performanță.
Un arbitraj normal și un meci normal poate că n-ar fi calificat Craiova. Însă de la acele evenimente, și mai mult de la penalty-ul nedat lui Bancu, oltenii au îmbrăcat haina aceea de răzvrătiți care le stă atât de bine, au intrat în pielea celor care luptă nu doar împotriva adversarilor, ci și contra unui sistem ostil.
Ovidiu Hațegan, cu toate erorile sale tehnice, a făcut de neuitat sfertul de finală de la Severin, iar numele lui a fost sculptat din buze în toate benzinăriile de pe drumul de noapte spre Craiova, în toate popasurile de-un minut de pe marginea șanțurilor înverzite ale Mehedințiului și Doljului și în toate bodegile craiovene deschise până spre zori, unde a fost pomenit de mii de ori, până la „Ultima, băiete, plătim și plecăm!”.