Ai noştri tineri…

…la Paris învaţă, la gît cravatei cum se leagă nodul. Asta o spunea Eminescu, al cărui tei legendar se află lîngă stadionul din Copou. Astăzi, Săndoi, antrenorul de la Under 21, n-are timp de poezie. Se exprimă într-o proză rece, […]

…la Paris învaţă, la gît cravatei cum se leagă nodul. Asta o spunea Eminescu, al cărui tei legendar se află lîngă stadionul din Copou. Astăzi, Săndoi, antrenorul de la Under 21, n-are timp de poezie. Se exprimă într-o proză rece, dar clară, care duce România înaintea Franţei după 180 de minute de confruntare directă.

E vorba de proză, spuneam. Cu frază scurtă, tăioasă şi precisă. Nici francezii nu mai au vreme de şansonete, ci scrîşnesc angajant lîngă tibiile alor noştri. Ei au în spate un întreg imperiu colonial care pigmentează (să nu se supere domnul Asztalos, de la Discriminare!) o reprezentativă adunată lîngă Marseilleză din patru zări, de la teritoriile de peste mări pînă în Africa Ecuatorială şi din Caraibe pînă pe meleagurile Maghrebului. Noi trebuie să le contrapunem un set de produse ale Ligii I, plus Scutaru, din B, de lîngă furnalele Reşiţei, plus căpitanul Keşeru, parcă mai moale decît de obicei după ce Nantes a coborît în liga a doua.

E surprinzător să constaţi că la vîrsta freneziei e loc de atîta pragmatism şi determinare. E reconfortant însă să observi că ai noştri, care decenii la rînd n-au putut surmonta diferenţa de lapte faţă de occidentali, sînt în stare să se angajeze cu ei, inclusiv fizic, într-o luptă egală.

Echipa lui Piţurcă, singurul „tineret” de referinţă al epocii moderne – „Cangurii” lui Romică Gabor se produceau cînd generaţia de astăzi mai avea 6-7 ani pînă să se nască – ieşea în evidenţă prin pasul tehnic, dar mic, al lui Luţu, Florentin Petre, Roşu şi alţii ca ei. Azi, siluetele lui Mardare, Scutaru sau Bicfalvi arată rezonabil singurul „Lilliput” fiind Torje, care are el ceva din vîna celor de mai sus, plus destulă tehnică. Echipa arată bine şi fizic, şi tactic. Emil Săndoi a ştiut să-i aleagă şi să-i stoarcă astfel încît, în grupă, să stăm mai bine ca francezii după ce-am jucat ambele meciuri cu ei.

La Iaşi, România Under 21 nu l-a avut pe Ropotan, pe a cărui determinare ar fi contat cu vîrf şi îndesat în războiul aspru ca antrenamentele din legiunea străină franceză. A fost însă Mardare, cel mai bun dintr-o apărare demnă de laude în faţa reprezentanţilor unei ţări care, la acest nivel, al tineretului, a luat întotdeauna lucrurile în serios, în vreme ce la noi devenise un loc comun că nu vine nimic din spate.