Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de […]

...

Mirel Rădoi. Virusul și selecția

Un pachet de trei meciuri ale echipei naționale cu selecționerul în izolare e ca o nuntă la care mirele și mireasa, sau măcar unul dintre ei, nu pot participa. Din păcate, pe titularul băncii tehnice a echipei l-a lovit virusul […]

...

Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a […]

...

Gueye nu trebuia să fie subiect de prima pagină!

Nu putea fi în altă parte decât la Dinamo și nu putea fi altcineva decât Magaye Gueye. Așa cum în criminalistică există acele profiluri lombrosiene (de la medicul italian Lombroso), care indică posibilul făptaș după fizionomie și comportament, așa și […]

...

Mario, talibanul emoției

I se spune Mario, dar de fapt îl cheamă Marius Nicolae. Acel Mario italienizat e util mai ales pentru eliminarea confuziilor, pentru că îl desparte o singură vocală, „o” în loc de „u”, de un fost mare fotbalist, Marius Niculae. […]

...

Vii la Real?

Au trecut exact zece ani de atunci, de la acea seară a autogolului lui Bănel în poarta lui Cernea.

Permalink to Vii la Real?
joi, 8 decembrie 2016, 9:50

L-au văzut pe viu, din tribuna de la „Bernabeu”, vreo douăzeci de mii de români. În tot Madridul se vorbea românește. La Sol, în Plaza Mayor, în parc, la Retiro, la Atocha, gara inundată de vegetație, unde uneori se expun broscuțe țestoase. Noaptea, ferestrele din Coslada, periferia românilor, au stat luminate până târziu. S-a băut vin roșu, ceva Rioja, 5 euro lada de 6 sticle la hypermarket. Când muncești 12 ore pe zi în construcții, înveți să-ți faci ieftin cumpărăturile.

Azi, pe El Madrigal, vor fi iarăși mulți români. Peste cinci mii, poate chiar șapte. Stadionul e mic, un sfert decât „Bernabeu”, dar în zonă muncesc sute de mii de compatrioți, plecați de peste tot, de lângă vaca costelivă păscând mărăcini în fundul Moldovei sau de pe bulevardele bucureștene, care nu mai sunt atât de ofertante ca pe vremuri.

Steaua are de învățat din această deplasare. Va fi un exercițiu de admirație imposibil de realizat în decembrie la București, unde un meci, oricare ar fi el, pare incapabil să strângă atâția oameni. Mai ales atât de entuziaști. Cei din provincia Castellon au vorbit de-acum două luni cu patronii să le dea liber în 8 decembrie, să meargă la meci. Vor munci peste program, vor sta sâmbăta mai mult, dar Steaua nu trebuie ratată, chiar dacă pe teren nu mai sunt Dică și Rădoi, ca în urmă cu zece ani, ci Toșca și Golubovici, lipsiți de relevanța predecesorilor.

Nemergând în Spania, ieri Gigi Becali făcea liste. Cine pleacă în iarnă, cine rămâne, cine vine. Multă fantezie și extrem de puțină psihologie. Nu faci publice aceste liste cu o zi înaintea unui meci care te poate duce în primăvara europeană. Ar fi fost instructiv să meargă în estul Spaniei și să vadă cât de apreciată e Steaua acolo. Dacă trece mai departe, de ce să nu joace Steaua meciul de acasă, din februarie, pe El Madrigal? La București va fi frig, gheață și ceață, în vreme ce în grădinile din Castellon de la Plana soarele va mângâia portocalii în floare. Iar oamenii aceia entuziaști le vor mai cere patronilor o zi liberă.

Comentează