132. 133. 134. 135?
Să recapitulăm. Meciul 132 a fost cu Turcia. O repriză. A intrat la pauză, la 0-0, şi s-a terminat 2-0 pentru noi. A fost foarte bun, pe alocuri sclipitor. Meciul 133, în Belarus. 23 de minute, două pase bune spre […]
Să recapitulăm. Meciul 132 a fost cu Turcia. O repriză. A intrat la pauză, la 0-0, şi s-a terminat 2-0 pentru noi. A fost foarte bun, pe alocuri sclipitor. Meciul 133, în Belarus. 23 de minute, două pase bune spre Mutu, ordine într-un joc stăpînit de entropie. 134, la Koln. Aproape o jumătate de oră. Slabă. A vrut să facă multe, în faţa publicului de reşedinţă şi nu i-a ieşit mai nimic.
Şi Matthaus a jucat slab spre finalul carierei, şi Zoff a luat goluri de poveste, inclusiv cel de la Boloni. Vine o vîrstă, 37, 38, 39, 40, cînd crezi că mai poţi. Şi uneori chiar poţi, iar acest uneori te poartă pe braţe către depăşirea propriilor limite. Selecţie după selecţie, record după record, statisticienii te trec în tabele şi te respectă, pentru că meciurile tale sînt reale, europene, numărabile, nu ca ale saudiţilor din topul mondial, care au socotit drept selecţionări şi derbyurile dintre oaze.Uneori poţi, alteori nu. La Koln, Dorinel n-a putut. S-ar putea să-i iasă sîmbătă, cu Vasluiul la Timişoara. Sau poate că jumătatea de oră din Germania îl va marca în continuare. Mai bine i-ar ieşi cu Olanda, la Constanţa. Dacă va juca. Pentru că într-un meci de asemenea solicitare, cei 39 de ani atîrnă greu, iar plumbul vîrstei s-a simţit inclusiv în secvenţele de pe Rhein Energie.
Lui Dorinel experienţa şi numele îi dau dreptul să spere la o jumătate de oră fericită în faţa lui Seedorf, Van der Vaart sau a cui o fi în linia de mijloc a lui Van Basten Ce va urma, în caz de reuşită? Altă jumătate de oră în Luxemburg, încă una la Sofia, poate o repriză cu Albania, în final de preliminarii. Ar ajunge astfel la 138, o cifră impresionantă, pe care Dobrin, Liţă Dumitru şi Balaci, trei mari fotbalişti, abia dacă au atins-o împreună, adunat.
Dar lîngă 138 se mai poate trece o cifră. 5. Atîtea săptămîni va lipsi el de la antrenamentele echipei sale de club. Unde douăzeci şi ceva de elevi şi coechipieri vor aştepta indicaţiile sale, via roaming, de la Luxemburg sau Sofia. Dorinel e, dacă nu ştiaţi, antrenorul liderului Vaslui, o echipă care a surprins plăcut tocmai pentru că s-a bucurat de jocul său bun şi de prezenţa sa permanentă.
Oare merită? Să-ţi laşi echipa cîte 10 zile cu secunzii ca să joci mai puţin de o jumătate de oră? Asta numai Dorinel ştie. Şi numai rezultatele Vasluiului, care vor urma, pot da dimensiunea limitei umane. Acum mai bine de un sfert de veac, Mircea Lucescu era antrenor la naţională, antrenor şi jucător la Corvinul. Dar atunci fotbalul era altul, iar nea Mircea intra pe teren doar contra lui Carabageac de la Chimia. Împotriva lui Rossi şi a lui Antognoni îi lăsa pe alţii, mai tineri.