Ioan Niculae, distrusul distrugător

Nu contează dacă Alibec va ajunge la Steaua acum sau la iarnă, nu contează nici ce vor face băieții lui Șumudică pe „Olimpico”, unde romanii s-ar putea să simtă încă mahmureala de după sărbătorirea lui Totti. Contează doar că mediul […]

Nu contează dacă Alibec va ajunge la Steaua acum sau la iarnă, nu contează nici ce vor face băieții lui Șumudică pe „Olimpico”, unde romanii s-ar putea să simtă încă mahmureala de după sărbătorirea lui Totti. Contează doar că mediul înconjurător al fotbalului nostru a început să țină deja mâna la nas din cauza duhorii degajate de cadavrul aflat în stare de descompunere al Astrei.

Da, Astra Giurgiu, fostă Astra Ploiești, a murit, deși stârvul ei continuă să zboare low-cost prin Europa, iar oamenii ei, încă vii, continuă să degere pe băncile de rezerve, în bluze mult prea subțiri pentru nopțile răcoroase de septembrie. Noroc că la Roma e ceva mai cald, marmura de la Capitoliu înmagazinează căldura de peste zi și o radiază noaptea asupra tuturor, inclusiv asupra unor daci dați jos de pe Columnă fără șube pe ei.

Astra a murit de mâna lui Ioan Niculae și se poate spune că existența ei cea mai bună pe lumea asta a fost pe vremea în care marele finanțator răsufla în răcoarea penitenciarului. Atunci s-a plămădit titlul, atunci a putut Șumudică să se simtă liber, atunci au scăpat oamenii fotbalului propriu-zis de dădăcelile contraproductive ale acestui ins care n-are nicio legătură cu activitatea delimitată de porți și de tușele terenului.

Dintre campioanele deja moarte ale fotbalului nostru Astra își dă duhul cel mai repede după ce și-a pus cununile după gât. Niculae vinde ce vinde, Budescu, Alibec, De Amorim, Boldrin, poate în curând și Junior Morais, și Lung. Cu ce ia pe nestemate, plătește taxele la stat, să nu fie pus în situația de a vizita iarăși subsolurile. Și cu ce-i rămâne, vede el ce face, mai bagă niște paie în elefantul personal sau, poate, din banii de la UEFA ameliorează producțiile din podgoria doi și-un sfert pe care o are pe lângă Zimnicea.

Apropiații spun că, din cauza regimului de detenție, marele patron e distrus. Săracul! Hai să-i plângem cu toții de milă și să aplaudăm cum distrusul distruge acea parte a operei sale din fotbal care s-a putut crea numai și numai în perioada când indicațiile sale prețioase nu veneau de pe marginea terenului, ci de la vorbitor.