Cătălina și Marian, flori de colț

Ei sunt, de fapt, ultimele treninguri cu România din istoria unui sport care ne-a arătat că într-o vreme am știut să suferim pentru medalii, dar că acum nu mai avem niciun chef s-o facem.

Ca fotbalist, la 36 de ani ești retras sau, dacă te mai țin balamalele, mai faci pe portarul sau pe fundașul central, ca să mai bagi la pungă contractul pe un an-doi. La aproape 36 de ani, Drăgulescu se dă peste cap la sol, sprintează către masa de la sărituri și se azvârle în partea cealaltă într-un salt după care, oricât ai fi de antrenat, te dor oasele, încheieturile. Și te doare inima, pentru că de-acolo, de sus, locul de aterizare pare o picătură unde tu trebuie să ajungi și să rămâi pironit locului.

Ca gimnastă, la 29 de ani, cât are Cătălina, în mod normal ești pa demult. Ești fostă gimnastă. Comentezi pe la televizor, faci pe antrenoarea, vezi tu cu ce te ocupi, dar nu te mai sui pe bârnă, să te dai peste cap în aer și să aterizezi tot pe ea fără s-o atingi cu palmele. Bârna are zece centimetri lățime, tu peste câteva zile faci 29 de ani. Nadia a câștigat primul titlu european de senioare la 13 ani și jumătate (Skien, 1975), iar Montrealul l-a avut la 14 și ceva, sub 15. La 29 se lăsase demult, trecuse și de episodul cu fuga din țară, târâș, printre porumbii uscați ai Câmpiei Banatului.

Cătălinei și lui Marian aproape că le implorăm medalii. Dacă nu ei, atunci cine? Ei sunt speranțele noastre, ei sunt gimnastica românească, ei sunt supraviețuitorii, monumente ale naturii, unicele  flori de colț rămase după ce stâncile s-au golit. De fapt, ei amândoi, admirabili în fiecare respirație, sunt semnalul că nu mai avem gimnastică. Sunt mesajul că fetițele și băieții mileniului trei nu mai au chef să mănânce o frunză de salată pe zi, să-și crape palmele de muchiile aparatelor, să meargă peste tot cu cântarul în geantă.

Ei sunt, de fapt, ultimele treninguri cu România din istoria unui sport care ne-a arătat că într-o vreme am știut să suferim pentru medalii, dar că acum nu mai avem niciun chef s-o facem. După ce Marian și Cătălina se vor îndepărta de masă și de bârnă, gimnastica și medaliile vor mai  exista doar în muzee și în amintiri.