Lucru pe durere

Pînă să înnobileze, suferinţa înseamnă durere. Durerea se aşază peste fiecare fază a primelor 82 de minute ale meciului de aseară, pînă cînd debutantul tîrziu Zaharia, adus de la Bistriţa, a dovedit că un număr 9 curat e mai eficace […]

Pînă să înnobileze, suferinţa înseamnă durere. Durerea se aşază peste fiecare fază a primelor 82 de minute ale meciului de aseară, pînă cînd debutantul tîrziu Zaharia, adus de la Bistriţa, a dovedit că un număr 9 curat e mai eficace decît un 9 şi jumătate (Neaga) şi un 10 fără un sfert (Dică) la un loc.

Doare ieşirea falsă din poartă a lui Zapata, doare teama de fotbal afişată plenar de Steaua, doare chinul de la mijloc, dor falsetele de creaţie ale lui Lovin, pasele nenăscute ale lui Croitoru, doare transpiraţia lui Bănel. Doare tot, iar cu faza aceea neaşteptat de îndrăzneaţă, şut înţepat Ovidiu Petre (în sfîrşit!) şi reluare a lui Zaharia pe minge scăpată în faţă de portar, peste suferinţa acută s-a aşternut doar liniştea de moment a unui antinevralgic. Octavian Belu vorbea despre lucru pe durere în gimnastică, dar iată că teza e valabilă şi în fotbal, ca şi cum te-ai urca pe bîrnă doar cu gîndul să nu cazi de acolo.

Acum nu mai doare, dar boala poate oricînd recidiva acut. Microbul fotbalului împuţinat există în trup, asta în timp ce Liga Campionilor aşteaptă oameni sănătoşi, generoşi pe teren, care să merite efuziunea tribunei, extraordinară aseară.

Nu Borisov e problema. Cu două-trei antinevralgice îi rezolvăm şi pe ei (am folosit persoana întîi plural pentru că durerea solidarizează). Mai departe de Belarus analgezicele nu-şi mai fac efectul. Acolo vin Lyon, Real sau alţii ca ei şi operează pe viu.