Care fani giurgiuveni?
Oricine vrea să se amuze în încălzirea dublei Astra-Steaua e sfătuit să asculte sfâșietorul plânset al fanilor giurgiuveni. 50 de lei la Cupa Ligii, 100 de lei la campionat!!!! O barieră pusă de club în calea celor care doresc să […]

Oricine vrea să se amuze în încălzirea dublei Astra-Steaua e sfătuit să asculte sfâșietorul plânset al fanilor giurgiuveni. 50 de lei la Cupa Ligii, 100 de lei la campionat!!!! O barieră pusă de club în calea celor care doresc să vadă pe viu cele două meciuri, să susțină din adâncul plămânilor și coardelor vocale echipa orașului lor drag în înfruntarea cea mai importantă din întreaga istorie a Giurgiului, încă de pe vremea când municipiul de la Dunăre era raia turcească.
Ce meschinărie! Ce machiavelism din partea șefilor clubului, care vor să plătească restanțele financiare din rețeta celor două meciuri picate ca o mană cerească și ca o salvare economică! Huoooo!!!!!
Într-adevăr, biletele sunt scumpe! Într-adevăr, pe Facebook există niște postări de protest ale unor persoane, pretins giurgiuvene. Dar de aici până la melodramă, adică până la a imagina bariere în calea fericirii locuitorilor unui întreg oraș, să tot fie cale lungă!
E limpede că biletele sunt atât de scumpe pentru ca fanii Stelei să fie cei care umblă la buzunare, și în niciun caz pentru a obstacula interesul real al vajnicilor giurgiuveni pentru fotbal.
De regulă, Astra, înfiată de publicul giurgiuvean printr-un destul de complicat proces de adopție, joacă acasă cu o mie-două de oameni. Arena, cochetă, nu încape vorbă, are cam 8.500 de locuri și se umple de tot sau măcar parțial la vizitele Stelei, ale lui Dinamo sau, în campionatul trecut, ale Rapidului.
A mai fost casă închisă la vizita lui Lyon, dar cu West Ham sau cu Alkmaar au rămas destule scaune goale. Aparițiile Pandurilor sau Viitorului din play-off nu aduc niciun fior, iar cele ale Voluntariului sau Chiajnei din sezonul regulat nici măcar atât.
Oare pateticii fani de acum au fost cumva și la acele meciuri de la minus zece grade, când înghețase până și toba galeriei agricole de holding, marca Ioan Niculae? Atunci, frumoasele scaune roș-negre degerau goale, deși biletele erau foarte ieftine, iar suporterii oaspeților, cum s-or fi numit ei, complet neinteresați să le cumpere.
Și dintr-odată, un club fără suporteri se pomenește că, de fapt, îi avea, dar n-avea de unde să știe, pentru că nu-i văzuse niciodată, la niciun meci!