New balls

Un puşti de 22 de ani la Supercupă, un debutant la Buzău-Dinamo, prima etapă fără Corpodean şi Balaj, plus primenirea listei de observatori. Măsurile lui Lupescu provoacă rictusuri în CCA şi rumori printre preşedinţii de cluburi. În ochii multora, orice […]

Un puşti de 22 de ani la Supercupă, un debutant la Buzău-Dinamo, prima etapă fără Corpodean şi Balaj, plus primenirea listei de observatori. Măsurile lui Lupescu provoacă rictusuri în CCA şi rumori printre preşedinţii de cluburi. În ochii multora, orice e nou poate deveni periculos cît timp în vechile condiţii treburile se derulau confortabil.

Mai ales noii observatori nu convin. Ce să caute Cămătaru, Ioan Timofte, Prunea sau Prodan, care n-au ţinut nici măcar o secundă fluierul în gură? De unde ştiu ei să noteze prestaţia de ansamblu a unui arbitru? Sînt ei la curent cu modificările de regulament? Au ei habar că, spre deosebire de vremea lor, cînd fotbalul se juca cu basca pe cap, portarul nu mai are voie să prindă în braţe mingea pasată „acasă” cu piciorul? Ştiu ei că în arbitraj există nişte teorii ale diagonalelor de plasament, la fel de importante ca legea lui Arhimede?

Există prejudecata că arbitrajele pot fi judecate numai de foşti arbitri. Dacă n-ai purtat ecusonul FIFA, dacă n-ai doinit pînă noaptea tîrziu la urechea preşedinţilor din Cooperativă, nu poţi fi observator. Îţi trebuie un simţ special pentru asta, o apartenenţă la castă, un card de membership ca la gentlemen’s cluburile exclusiviste.

Fals! Cămătaru a jucat de 75 de ori în echipa naţională şi are habar cînd e fault, cînd e ofsaid şi cînd trebuie dat penalty. Îşi dă seama, doar a jucat şi la Craiova, care mai era ciupită uneori, şi la Dinamo, care cîteodată mai ciupea şi ea, dacă un arbitru trage cu o echipă sau alta. Probabil ştie şi cum e cu pasa la portar, a auzit şi de cele 6 secunde pentru degajare. Şi, în plus, are atuul neutralităţii. Al omului care în ultimii ani n-a fost implicat în fenomen, al individului care o duce bine şi fără cele cîteva sute de euro ale baremului de observare. Şi mai are, nu numai el, ci şi ceilalţi foşti internaţiionali de pe listă, cîteva avantaje. N-are băieţi arbitri, nepoţi jucători sau obligaţii la cluburi din precedentele campionate. S-ar putea ca, la început, foştii internaţionali să mai greşească notările cu un punct. Dar n-o vor face precum acei taţi de meserie care dădeau 8 unui arbitraj de 5 şi apoi încercau să te prostească în faţă că un punct e pentru dificultate, al doilea pentru că a dus meciul la bun sfîrşit.

La umbra observatorilor taţi de arbitri n-au crescut doar fiii lor, ci şi cei ai colegilor. Azi eu îl observ pe-al tău, mîine tu pe-al meu. Şi la fel se vor observa unii pe alţii nepoţii şi strănepoţii noştri, în veacul vecilor. Din acest punct de vedere stăm liniştiţi. Cămătaru are două fete, Prunea una, iar Timofte n-are copii. De-aia-i doare capul pe preşedinţi, că se stinge sămînţa!