Stanciu al lui Blaz și Danciu

În furibundul curent de stabilire a paternității fotbalistice, a filiației și genealogiei lui Nicușor Stanciu, apărut acum, când decarul e în mare formă (pe vremea când făcea tușa nu-l revendica nimeni), mai trebuie amintite neapărat două persoane

Prima se numește Blaz Sliskovici. Azi are 55 de ani și antrenează în Bosnia natală. În 2010 pregătea Unirea Alba Iulia, echipă aproape fără nicio șansă de a se salva de la retrogradare, de fapt, ardelenii au și picat atunci cu brio. Dar, cu 4 etape înainte de final, și-au permis să bată Steaua, în fața unui stadion arhiplin. Atunci, Sliskovici a simțit că e momentul și, pe 1 mai 2010, i-a dat brânci spre gazon unui tânăr care abia peste câteva zile avea să împlinească 17 ani. Nicușor a intrat bine, a dat câteva exterioare și arăta dezinvoltură, iar Mihai Stoichiță, aflat atunci pe banca Stelei, făcuse ochii mari. Pentru a explica mai bine feelingul lui Sliskovici, trebuie spus (cei care aveau pe vremuri antenă de sârbi știu despre ce e vorba) că acesta a fost un fotbalist fabulos la Velez Mostar și Hajduk Split, extrem de tehnic, căruia comentatorii tv îi spuneau „majstore”, în semn de admirație. A antrenat naționala Bosniei, apoi a devenit cetățean al Planetei, trecând prin lumea arabă, prin China și, după cum s-a văzut, chiar și pe la Alba Iulia.

Al doilea om decisiv în cariera lui Nicușor Stanciu a fost Ioan Danciu, fostul arbitru, astăzi pensionar care-și crește nepoțica în colțul de rai numit Țara Hațegului. Danciu era vicepreședinte la Vaslui, prieten de-o viață al lui Adrian Porumboiu și se străduia din răsputeri să-l lămurească pe finanțator că pe lângă Wesley sau Adailton, foarte buni, dar și extrem de costisitori, mai există pe lume și fotbaliști români tineri, mult mai ieftini, dar care nu pot juca azi, ci abia mâine. Danciu cutreiera coclaurile, mai ales prin Ardeal, cu trenul, cu autostopul (n-a avut și n-are carnet de conducere) și punea ochii pe puști de 16-17-18 ani. Pe Stanciu îl văzuse demult, de la juniori, dar în luptă pentru semnătura lui intrase și Dinamo, mai ales că Țălnar, dinamovistul, e de loc din Alba și știa tot ce mișcă în fotbalul județului lui. Danciu l-a bătut la cap pe Porumboiu până l-a lămurit să achite clauza de aproape 200.000 de euro către Unirea. În 2011, în septembrie, Stanciu ajungea la Vaslui. Un an mai târziu purta banderola pe Giuseppe Meazza și marca din penalty într-un legendar 2-2 în fața unui Inter la care jucau niște băieți pe numele lor Zanetti, Palacio sau Ranocchia.

Foto: 3 septembrie 2011. Imediat după sosirea la Vaslui, Ioan Danciu, Nicușor Stanciu, mama acestuia, Elisabeta, și un unchi al fotbalistului, Aurel