Clasorul lui Borcea
Dinamo transferă aproape zilnic, iar Borcea îşi mîngîie satisfăcut ghipsul pe pe picior, căutînd în albul faşei epitete. Galactici, extratereştri, echipă de 5 stele.
Deşi de un an încoace a fost tot timpul în frunte, Dinamo a căutat mereu. Chiar […]
Dinamo transferă aproape zilnic, iar Borcea îşi mîngîie satisfăcut ghipsul pe pe picior, căutînd în albul faşei epitete. Galactici, extratereştri, echipă de 5 stele.
Deşi de un an încoace a fost tot timpul în frunte, Dinamo a căutat mereu. Chiar dacă în primele amicale n-a jucat rău, iarăşi caută. S-a „făcut” Izvoranu. Teoretic, ca să aibă şi Pulhac dublură, că n-avea. Urmează Mansour. Dublură pentru Niculescu? Triplură pentru Danciu? Stimulent pentru Chiacu? Omolog pentru Opriţa? Vom afla în curînd.
Borcea, deşi ambalat în ipsos în partea de jos a trupului, are mintea liberă. Şi mîna la fel de liberă, iar ca să se convingă de asta, se atinge mereu peste chimir. Vrea să vîndă afacerea cu gaz şi să investească în Dinamo. Fostul scutier al hidalgoului Dinu a urcat enorm şi se visează un mic Florentino Perez de Balcani. Şi spaniolul colecţiona, cumpăra mereu, ca un apucat care iese dintr-un anticariat ca să intre în altul. Figo, Zidane, Beckham, Ronaldo. Dincoace, Izvoranu, Stoican, Năstase, Zicu, Bratu. Şi vor mai veni, pentru că în clasorul filatelistului Cristi mai sînt cîteva pagini goale.
Imediat apar rumorile. Că dacă nu se califică în Ligă, Borcea îi dă imediat pe Radu Ştefan şi pe Pulhac, poate şi pe Zicu. Altfel de ce să-l fi adus pe Izvoranu? Sau că peste Claugol va cădea un sac de ţechini arăbeşti. Altfel, de ce să-l oferteze pe Mansour? Rumorile pot fi şi dezaprobatoare, au acest drept. Nici unui suporter nu-i convine să-l vadă plecînd pe un titular de 21 de ani. Dar ăsta e sensul vieţii. Vii, joci, pleci. Drumul tuturor trebuie să fie mereu în sus, indiferent dacă-i cheamă Radu Ştefan sau Ropotan, probabil următorul tînăr care la anul ar putea reechilibra balanţa clubului.
Pînă la urmă, în toată această gară numită Dinamo, din care trenurile pleacă, dar mai ales vin, se petrece un experiment pe care nimeni nu şi l-a permis pînă acum în România. Acela de a avea 24, 26 sau chiar 30 de jucători apropiaţi ca valoare, pentru meciurile unui sezon care pot fi chiar şi 60-70, dacă adăugăm şi convocările la loturile naţionale. E greu de două ori. Întîi, că nu sînt 16-17 contracte de plătit, ci aproape 30. Apoi, fiindcă joacă doar 11 şi sînt pe bancă sau în tribună ceilalţi aproape 20. Adică tot atîtea nemulţumiri. Dar nu trebuie uitat că în campionatul trecut Dinamo a cîştigat titlul în tur, cu nemulţumiţii Ganea, Dănciulescu şi Niculescu marcînd mereu, care mai de care.