Petrolul, printre restauratori și cioclii

Înainte de a avea dureri juridice și economice, cancerul Petrolului iși arată simptomele mai întâi pe teren

Petrolul doare la fiecare privire adresată televizorului. E un chin să vezi tricourile albastre târându-se pe iarba verde de la Botoșani. Chin a fost și să-i urmărești mereu în nămolul de acasă, chin e tot ce se petrece la Ploiești de vreo doi ani încoace. Chiar dacă au existat perioade bune, inclusiv drumuri prin Europa, cam tot ce s-a petrecut de la acea finală de Cupă cu CFR Cluj încoace a fost în direcția distrugerii totale. Marea problemă e că situației juridice dramatice, cvasi faliment, i se suprapune un fotbal mai prost chiar decât dezastrul din hârțoage.

Sondele și lumea întreagă
Petrolul anilor șaizeci se inspira din Ploiești și din imediata apropiere. În echipa fraților Dridea cam toți erau dintre barierele orașului. Chiar și cei doi „oagări”, cum li se spunea etnicilor maghiari Șoni Pall și Edi Iuhasz, fuseseră asimilați. Din alte părți erau doar antrenorii. Ilie Oană se născuse în statul american Indiana, iar Constantin Cernăianu era oltean din Târgu Jiu.
Echipa anilor nouăzeci, cu excepția maramureșanului Andreicuț, cel care a dat golul din finala Cupei cu Rapid, și a bucureștenilor Pârlog și Abăluță, însemna și ea Ploiești, plus un cerc ale cărui diametre duceau până la Moreniul lui Leahu sau Mizilul lui Zmoleanu, adică nu mai mult de 30 și ceva de kilometri, parcurși toți în peisaj de sonde și de dealuri cu vii.

Exotic
Astăzi e mult Maghreb de limbă franceză, Italia, Spania. Au fost Haiti, Sudamerica. Lipsesc inexplicabil Groenlanda și Arhipelagul Galapagos! Poate că și de aici, din acest cosmopolitism, să vină dezinteresul față de fotbal. Venim, luăm banii și la revedere. Tavi Grigore a jucat, cu Cupă și cu Europa cu tot, aproape 500 de meciuri pentru Petrolul și a stat cu tricoul galben-albastru pe el aproape douăzeci de ani, doar la seniori.

Cât de prost joacă Petrolul?
Incalificabil, de nedescris! Fără valoare, fără inimă, fără vlagă. 9 goluri marcate în 27 de meciuri!!! E o medie mizerabilă, cu care retrogradezi de oriunde, nu numai din Liga 1! Ocazii n-ai, în apărare greșești, trebuie să aduci români experimentați ca Pulhac sau francezi care în tinerețe au făcut două dușuri pe la Marseille, ca să comită penaltyuri. Prostiile lui Pulhac sau Begeorgi puteau să le facă și niște juniori de la Filipești sau Băicoi, nu era nevoie de comisioane de transfer, de cărți verzi și de prime de instalare pentru asta.

Mario, Capră, Andi, Schumi
Cine alege jucătorii Petrolului? Zice-se că Mario. Nu știți cine e Mario? E Marius Nicolae, un domn tânăr, prezentabil, gelat. Alte detalii despre domnia sa nu se prea cunosc, se aude doar că l-ar fi ciripit puțin pe omul care l-a lansat în fotbal, Florian Walter, fost Bușcă. Acest Mario colaborează cu diverși impresari și așa au ajuns în orașul lui Tabarcea minunații Paolucci (a jucat în Serie A, dar acum  aproape un deceniu), Inez, Prestia, Begeorgi sau Ziani. Ultimul, fost și el pe la OM, dar pe vremea când încă putea să meargă! Dan Capră și Andi Crângu, doi restauratori (mai nou, așa li se zice oamenilor care se ocupă cu restaurantele, nu celor care restaurează opere de artă), aprobă tot, iar nou-instalatul antrenor Schumacher (Schumi, pentru că Șumi e altul, dacă nu știți, sunați la pariuri online!) dă semne că nu înțelege nimic și pare că abia așteaptă să fie dat afară, așa cum au pățit și Selymes, și Sinescu, și Stoichiță. Ca un amănunt interesant, Stoichiță antrena această legiune străină în condiții extreme, în cîmp, la Chițorani, printre balegi și mușuroaie!

Și-atunci, la ce să te aștepți? Pregătești coșciugul, singura problemă e să încapă mortul acolo, că palmaresul și istoria sunt cam voluminoase!