5 ani, 6 luni şi 22 de zile

Plus încă 70 de minute, dar riscăm să alterăm titlul. În cheie Cristi Mungiu, asta ar fi ecuaţia prin care românii îşi topesc frustrarea. În urmă cu 5 ani, 6 luni şi 22 de zile, Cosmin Contra plîngea cu faţa […]

Plus încă 70 de minute, dar riscăm să alterăm titlul. În cheie Cristi Mungiu, asta ar fi ecuaţia prin care românii îşi topesc frustrarea. În urmă cu 5 ani, 6 luni şi 22 de zile, Cosmin Contra plîngea cu faţa înfundată în iarba udă a Ghencei. La capătul intervalului de timp invocat, se descătuşa prin şutul acela în poarta lui Handanovici, în care aduna toate necazurile, toate calificările ratate. În noiembrie 2001, Contra plîngea că nu ne calificam, nu că începeam să ratăm la rînd calificările. N-avea de unde să anticipeze asta.

Şutul lui Contra l-a descătuşat nu numai pe el şi generaţia sa, care atunci cînd aude de Slovenia simte frisonul unei vagi irosiri. Şutul lui Contra ne-a descătuşat pe noi toţi, pentru că în miezul unui meci slab ne uitam mereu la ceas şi ne făceam cruci cu limba în cerul gurii nu cumva să avem parte de vreo surpriză la final. Acel şut ne-a izbăvit de toate încîlcelile unui meci aşa şi aşa, în faţa unui adversar aşa şi aşa. Ne-a mai adus trei puncte şi ne-a aşezat şi mai bine într-o grupă în care noi şi bulgarii asudăm, fiecare după puteri, cu fărîme iugoslavo-sovietice, în timp ce olandezii se plimbă în prag de vară la Seul şi fac masaje la Bangkok. Asta e matematica rece a grupei, dincolo de ea zărindu-se vizita lui Van Basten în octombrie şi zidurile Sofiei, în noiembrie. Pînă atunci doar contabilizăm puncte, goluri şi descătuşări.