Cartea cu foi lucioase

Cînd a murit Napoleon? La ce dată a avut loc aselenizarea? Cine a pictat „Omul cu tichie albastră”? Sînt întrebări care într-un spaţiu deschis şi amplu ca al unei redacţii se pun impersonal. Autorul de text se ridică în capul […]

Cînd a murit Napoleon? La ce dată a avut loc aselenizarea? Cine a pictat „Omul cu tichie albastră”? Sînt întrebări care într-un spaţiu deschis şi amplu ca al unei redacţii se pun impersonal. Autorul de text se ridică în capul oaselor de pe scaun, roteşte privirea în jur şi nu primeşte răspuns. Cineva, mai amabil prin structură, îl povăţuieşte neutru „Întreabă-l pe Google” sau „Dă pe Wikipedia”.

De acolo aflii răspunsuri. Mileniul trei a adus chiar şi utilizatorilor de nivel slab spre mediu al computerelor – mă includ în această categorie, cu mai multe accente către „slab” – motoare de căutare care oferă informaţii enciclopedice. Frugale, cam la botul calului, dar informaţii. În primă fază afli un pospai de date. Dacă vrei să aprofundezi, da, se poate, şi dai de sute de amănunte pe domeniul care te interesează. Unele utile, cele mai multe cu rol superfluu, dînd subiectului amplitudine pe care n-o doreai neapărat, dar, dacă tot ai găsit-o…

În anul 2007, encicloperdiile se găsesc rarisim şi se vînd prost. O carte cu sute de pagini, cu zeci de mii de articole de interes general, pare, la prima vedere un ghiveci costisitor şi prea voluminos pentru design-ul rafturilor bibliotecii. Generaţiile care au descoperit arta conversaţiei pe messenger nu vor vibra niciodată la asemenea volume. Astăzi, dacă vorbeşti despre răscoala hughenoţilor sau despre incaşii de la Machu Pichu nu eşti mai deloc cool şi n-ai nici o şansă să-ţi impresionezi gaşca.

Reader’s Digest (Enciclopedie ilustrată de istorie universală – nume, date, evenimente, Reader’s Digest, Bucureşti, pentru versiunea română – 2006) ignoră toate acestea. Sau poate că încearcă să le combată. Scoate enciclopedii pe bandă rulantă, le traduce în limba română, îşi arată disponibilitatea de a le expedia prin poştă şi aşteaptă minunea nesperată ca poporul român să redevină brusc interesat de informaţia generală.

Ultima dintre aceste, „Enciclopedie ilustrată de istorie universală” are aproape 800 de pagini şi e grea ca o ganteră de la sala de forţă. Fizic vorbind. Altminteri e uşoară ca un fulg şi necesară ca un strop de apă oricui se pretinde un om cu instrucţie rezonabilă. Eşti plimbat, alfabetic, de la A la Zşi temporal de la apariţia vieţii pe pămînt pînă la enenimentele recente. Peste 3.000 de articole, nenumărate fişe şi poze de mare acurateţe acoperă filele lucioase de unde cultura generală se străduieşte să răzbată spre minţile unora care au tot mai puţin timp de ea.

Traducerea titlului dezvăluie o lectură pentru digestie. Ai mîncat, stai liniştit şi citeşti cîte ceva despre călătoriile lui Livingstone în Africa, de exemplu. Sau despre pictorii flamanzi. sau despre ce vrei tu. Să-ţi fie de bine!