Banane de România

Pînă nu demult, cînd priveam în paralel echipele noastre de juniori şi ale occidentalilor, vedeam imediat că ai noştri sînt cu un cap mai scunzi, au o paloare explicabilă şi nici un pic de forţă. Pe vremuri, un fotbalist român […]

Pînă nu demult, cînd priveam în paralel echipele noastre de juniori şi ale occidentalilor, vedeam imediat că ai noştri sînt cu un cap mai scunzi, au o paloare explicabilă şi nici un pic de forţă. Pe vremuri, un fotbalist român care trebuia să-l marcheze în meci direct pe Ravanelli se plîngea că-i va fi greu, pentru că, spre deosebire de italian, n-a mîncat banane cînd a fost mic.

În ediţie contemporană, nu ne mai plîngem de dezavantaje fizice. Rezultatele tinerilor Under 21 ai lui Săndoi şi ale juniorilor Under 19 antrenaţi de Cheran ne dau apă la moară. Primii au remizat cu Franţa la Brest, ceea ce nu-i puţin lucru, chiar dacă te aperi un meci întreg. Juniorii au bătut Elveţia – la ea acasă – şi Danemarca, marcînd 7 goluri în faţa unor naţiuni care nu duc lipsă de lapte şi au destui bani să importe cîte banane au chef.

Deşi noi credeam altfel, iată că nu se reduce totul la lapte şi la banane. Ci la fotbalişti educaţi corespunzător şi aruncaţi cu curaj de antrenorii de la cluburi în primul eşalon. I-am bătut pe danezi şi pe elveţieni şi pentru că Liviu Ganea sau Buhăescu, săgeţile juniorilor, atunci cînd nu mănîncă bananele obligatorii, obişnuiesc să dea goluri în Liga I.