Feriți fotbalul din Craiova de acest infractor!
Mihai Rotaru, patronul ”low profile”, vrea să-i dea echipa lui Dinel Staicu. Ar fi o gamelă cu terci penal aruncată peste un oraș care s-ar vedea obligat să mănînce lături în loc de fotbal
Rezervele nu provin din faptul că știrea a apărut pe un site al lui Adrian Mititelu, ci din însăși rațiunea, logica sau lipsa de logică a unei asemenea informații.
De ce să preia Dinel echipa? De ce să i-o dea Rotaru tocmai lui? După ce a fost reînființat, afiliat, statutat și desstatutat așa cum a fost, adică dincolo de limita legii, de ce să treacă fotbalul oltean în mîinile celui mai odios și mai ridicol personaj care s-a învîrtit vreodată prin lumea unui sport ce n-are pretenția că ar fi populat cu îngeri, dar nici nu poate înghiți o asemenea nulitate penală?
Despre Dinel, pușcăriașul de la Rahova, condamnat la 9 ani pentru abuz în serviciu, la alții 5 pentru mituirea unui complet de judecată care să-l scape de alții 7 pentru devalizarea Băncii Religiilor, se știu multe. Dar sînt și multe care nu se știu, dar trebuie spuse.
Acum vreo 35 de ani, chiar către 40, adică în plin comunism, cel care astăzi, deși se află la zdup, cică ar fi în grațiile primăriței, era milițian de patrulă și făcea liceul la seral. Profesorii, unii dintre ei încă trăiesc și sînt oameni bătrîni, n-au cum să mintă, povestesc cum subofițerul venea în clasă îmbrăcat în uniformă, scotea pistolul din buzunar, îl punea pe masă și începea să-și scrie tezele. La română, la matematică, la chimie, la ce-or fi fost. Lucrările celui care ulterior a ajuns doctor în economie erau mostre de analfabetism acut, chiar dacă le copia pe rupte din manual. Nu era în stare nici să copieze fără să-i cadă limba română pe picior, iar cînd auzea pașii profesorilor că vin spre el, ca din întîmplare mîngîia vizibil, sfidător, tocul pistolului așezat lîngă caietul de teză.
Terminînd liceul la vîrsta primelor fire albe (ulterior, încercînd zadarnic să scape de Lege, s-a vopsit la păr, și-a lăsat barbă, și-a vopsit-o și pe aceea și și-a schimbat numele din Staicu în Nuțu), a dat la Drept, la FF, probabil tot cu pistolul pe masă, Rămînînd în cîmpul muncii ca milițian la Pază și Ordine (poveștile cu USLA sînt abureli inventate după Revoluție) se ruga de avocați cu reputație să-i apere în instanță diverși delincvenți mărunți pe care sergentul de stradă îi ducea la secție în timpul raziilor. Adică omul legii era infractor încă de pe atunci!
Poveștile ulterioare cu muzeul comunismului de la Podari, cu vestiarele în aer liber, cu minciunile legate de aducerea lui Gascoigne la Craiova, se știu și țin de dorința de afirmare mediatică a unui tarat psihic, care dorea să pară excentric, însă era în cel mai bun caz un nimeni ciocoit peste noapte. Se știe și că a fost primul patron din istoria Craiovei care a reușit să retrogradeze echipa după peste 40 de ani în prima divizie. Iar existența sa actuală, de pușcăriaș care ispășește pentru fapte extrem de grave, este iarăși arhicunoscută.
Sigur că într-o lume în care orice e posibil, nu e exclus nici ca Dinel Staicu sau Nuțu sau cum l-o mai chema să preia Craiova. Din pușcărie, sau indirect, prin interpuși. Dar asta ar însemna ca Oblemenco, Ștefănescu sau Crișan să se răsucească în gropile lor, iar ceilalți, cei încă vii, să asiste neputincioși la încă o bătaie de joc la adresa unui nume pe care ei în nici un caz nu l-au clădit ca să încapă pe mîinile încătușate ale unui infractor veros.