Oameni care au devenit animale
Ceea ce s-a întîmplat sîmbătă în Giulești e inacceptabil: niște pretinși bărbați au molestat o femeie

În legendara tradiție a Giuleștiului, alergatul pe șine era o chestiune exclusiv a bărbaților. Oricîte pledoarii pentru eradicarea violenței ai asculta, uneori în viață, ca băiat, ca adolescent, ca tînăr, apoi ca om în toată firea, îți mai vine uneori să-i tragi una cuiva care te enervează. Dacă nu te abții și o și faci, nu e deloc bine. E chiar rău, însă actul în sine poate trece, în ultimă instanță, drept o treabă pur bărbătească.
Cel mai degradant lucru însă pentru un bărbat este să lovească o femeie. Nu contează cine e acea femeie, după cum nu contează nici ce-a făcut. Sau ce-a zis. Sau ce-a uitat să facă. Dacă e nevasta ta și o prinzi în pat cu altul, ai la dispoziție iertarea sau sala de judecată. La fel, dacă-ți fură banii, dacă te jignește, dacă te dezonorează. În aceste situații, pumnul nu e ultimul argument, ci pur și simplu nu există pe lista de argumente.
Molestarea Violetei Moraru, soţia investitorului Valerii Moraru, iese din sfera fotbalului, a rapidismului, a tot ce ține de balonul rotund, de insolvență, de retrogradare sau de transferuri și se plasează pe cea mai de jos treaptă a condiției umane. Nu contează nici amănuntul că pumnii și picioarele agresorilor n-au atins-o efectiv pe victimă, ci doar tabla mașinii acesteia. A fost un act nu incalificabil, ci extrem de simplu de calificat: o mizerie comisă de niște bipezi care-și spun bărbați, cocoșindu-se cu mușchii și cu brațele în fața unei femei.
Sigur că, în act de drept, Violeta Moraru are căi de acțiune. Plîngere la poliție, apoi drumuri la asigurator pentru recuperarea daunelor materiale, eventual acțiune în instanță, proces, martori și așa mai departe. În fapt, lucrurile sînt însă mult mai simple decît în drept. Ele se rezumă la decăderea din regnul uman a celor care au făcut ce-au făcut. Nu judecăm calitatea de suporteri ai Rapidului sau ai alte echipe. De membri ai facțiunii de la peluză sau de la tribuna a doua. N-au importanță motivele și nici un alt context. A lovi sau a ataca o femeie e la fel de dezumanizant indiferent de culoarea steagului, de climă, de longitudine sau de latitudine.
E foarte posibil ca agresorii să fie identificați și, conform legii, să fie amendați, condamnați, interziși pe stadioane. Aceste pedepse rezolvă doar în parte problema. În fața legii, ei dobîndesc calitatea de infractori. Însă în fața semenilor, își pierd orice fel de calitate. Nici măcar legea talionului nu funcționează aici, pentru că ar fi zadarnic ca acestor oameni să li se explice că în locul Violetei Moraru ar putea fi mamele, soțiile sau fiicele lor. Ei probabil că uzează de aceeași violență și față de ființele dragi, nu doar față de femeile cu ale căror interese se pot afla în contradicție.
Acestor oameni nu trebuie să li se explice nimic, ci doar să li se spună direct și clar: dispăreți dintre oameni, animalelor!