Un om de altădată

Uite-așa se bate Steaua. De trei ori într-un an. Perimatul, desuetul, revolutul "Flocea" poate scrie tratate despre cum să pleci mereu cu șansa a doua în fața Stelei și să iei de fiecare dată toate punctele.

Uite-așa se joacă fata. Cîntec bănățean, parcă. Din „Ana Lugojana”, adică nițel mai încolo de  poarta în care a marcat Hernandez, dincolo de Pădurea Verde și de viile Recașului.

Uite-așa se bate Steaua. De trei ori într-un an. Perimatul, desuetul, revolutul „Flocea” poate scrie tratate despre cum să pleci mereu cu șansa a doua în fața Stelei și să iei de fiecare dată toate punctele.

În era tăieturilor slim-fit care cad perfect pe trupurile tinere pe care antrenorii mileniului trei și le lucrează asiduu la sală, „Flocea” vine cu trening XXL. În epoca tratatelor despre comunicarea în grup, bărbatul masiv descins din niște poze vintage vine cu vocea puternică, urlă 90 de minute, își pune jucătorii să alerge pînă cad lați, să bage piciorul fără fițe, să nu-și lase adversarul să respire.

Cine e Dan Popescu? Un fundaș stînga mic și inestetic, cu care Oțelul a retrogradat cu brio. Cine e Llorente? Nu nepotul lui Gento, care a jucat acum vreo 15 ani pentru Real. Nici măcar cel de la Bilbao, care a ajuns apoi la Juve.

Llorente e cel al Timișoarei, un mijlocaș central peste Muniru plus Filip plus Breeveld, care sigur a alergat peste 13 kilometri, a recuperat zeci de mingi, inclusiv cea pentru Hernandez, din care a ieșit golul. Chiar așa, dar Hernandez cine mai e? Ceva rubedenie îndepărtată de-a lui Guti, care probabil caută în zadar în Piața Operei din Timișoara un local unde să poată mînca o paella decentă.

Și, pînă la urmă, cine e „Flocea”? Un om cu părul alb, care are vreo 50 de ani de fotbal în spate și se luptă aproape de unul singur cu o generație tînără de antrenori care au făcut bătături la degete de la tastatura tabletelor și care sînt în stare să-ți pledeze ore în șir despre scheme tactice, dar mulți dintre ei n-au acel discurs menit să le facă pielea de găină jucătorilor și să-i determine să-și dea sufletul pe teren.