Cu ce echipă ţine Dumnezeu?

Într-un spaţiu al tuturor variantelor, una a reţinut atenţia în mod deosebit. Acum cîţiva ani, pe gardul stadionului din Galaţi era afişată o bucată de pînză pe care scria pe cît de clar, pe atît de dătător de speranţe: „Dumnezeu […]

Într-un spaţiu al tuturor variantelor, una a reţinut atenţia în mod deosebit. Acum cîţiva ani, pe gardul stadionului din Galaţi era afişată o bucată de pînză pe care scria pe cît de clar, pe atît de dătător de speranţe: „Dumnezeu e oţelar”.

O afirmaţie deloc imbatabilă, pentru că Atotputernicul a fost revendicat între timp de multe alte bresle. De ce strict oţelar? Celelalte ocupaţii ce-au? De ce nu student (de la Sportul Studenţesc), marinar (de la Farul), miner (de la Jiul) sau măcar ceferist clujean? Teoretic, Dumnezeu n-are carte de muncă, dar iată cum diverse combinate ale patriei vor să-L angajeze, măcar part-time, urmînd să-L treacă pe state în funcţie de îndeplinirea obiectivului la final de sezon.

Plebeii peluzelor n-au cum să nu scrie asemenea enormităţi pe pînză cînd îl aud vorbind cu atîta uşurinţă despre Dumnezeu pe întîistătătorul Stelei. Preacucernicul mirean care cu o mînă se închină şi cu cealaltă numără banii a spus că mîine, în derbyul din Giuleşti, Dumnezeu trebuie să fie negreşit stelist. În replică, fostul ateu de la UTC, preocupat pe vremuri de pregătirea politico-ideologică a tineretului, a zis că posteşte toată săptămîna premergătoare meciului, sperînd într-un ajutor divin de ultim moment, bazat pe îndreptarea păcătosului, nu neapărat pe pedepsirea lui.

Cît timp înţelegi credinţa ca pe un act de pomană publică şi, dacă se poate, televizată contra cost, cît timp te închini, baţi mătănii şi apoi înjuri pe toată lumea, cît timp stai cu icoana în spatele tău şi vînezi hahalere, poţi fi în cel mai bun caz un bigot redutabil. Credinţa adevărată înseamnă cu totul altceva. Ea se poartă în suflet, nu în buzunare, sub forma unor teancuri de bancnote. Postirea post-utecistă, anunţată în direct, nu ajută nici ea la nimic. O săptămînă de ştevie fiartă şi de sarmale cu orez nu anulează Loteria şi alte păcate, aflate dincolo de Decalog şi în preajma Codului Penal.

Dumnezeu poate ierta, fără a fi explicit suporterul unei echipe. El dă celor care, după faptele lor, merită să primească. Pe ceilalţi îi lasă în voia sorţii, în mîna lui Lubos Michel, la cheremul Codului Fiscal sau al noii generaţii de enoriaşi, care mai întîi trebuie să se închine la icoana şefului de partid.

„Dumnezeu trebuie să fie stelist, nu rapidist!”  — Gigi Becali