Mirel și Șumi, examenele sesiunii de vară

Nu e o antiteză între un antrenor învins și unul învingător. Și nici măcar o aluzie la lipsa Bacului în CV-ul lui Rădoi. E doar un text despre fotbal, tactică și psihologie

După propriile-i declarații, pînă acum Mirel Rădoi a intervenit de cîteva ori decisiv la pauza meciurilor și a redresat situații dificile. După spusele jucătorilor, intervențiile au fost energice și, după afișajul tabelelor de marcaj la finalul partidelor, eficiente. La Zilina, acasă cu Trencin, cu CFR, sfaturile s-au dovedit utile, iar violența discursului a rodit. La Belgrad a fost pentru prima oară în acest sezon cînd Steaua avea o situație favorabilă după primele 45 de minute. Ce le spui jucătorilor la pauză, cînd ai 2-1 și știi că te califici inclusiv la 2-2? În mod normal, să țină cît mai mult mingea. Să încerce să joace prudent, să nu urce în atac, dacă se poate mijlocașii centrali, Muniru și Breeveld, în situație concretă, să se afle mereu în spatele balonului, fundașii laterali să nu mai treacă de centru, mijlocașii de bandă să coboare cît mai mult.

E posibil ca toate aceste sfaturi să fi fost rostite. Dar atunci cum Dumnezeu de Steaua a fost surprinsă atît de sus la doar trei minute după pauză, cînd s-a petrecut situația cu eliminarea lui Varela? Dacă scorul ți-e defavorabil, dacă te arunci în față să marchezi cu orice preț, se mai poate întîmpla să fii surprins pe contraatac. Dar cînd rezultatul iți convine, iar jumătatea ta e așa de rarefiată cum a fost în acel minut 48, înseamnă că ești naiv, că nu stăpînești situațiile favorabile și, rezumînd, că deocamdată ești doar un lider cu mînă de fier, vezi excluderea lui Tamaș, dar că mai ai mult și bine de învățat pînă să devii un antrenor pentru acest nivel.

Spre deosebire de Mirel, Șumudică are 10 ani în plus. Nu doar de viață, ci și de experiență în antrenorat. Lăsăm la o parte declarațiile de Muhammad Ali înaintea unui meci decisiv, în care Gigi Becali putea fi oricare dintre Frazier sau Foreman și analizăm doar ultima săptămînă. La Londra, Șumi face ce face și revine de la 2-0 pentru West Ham. Peste alte trei zile nu cruță pe nimeni dintre titulari (Mirel a abordat majoritatea meciurilor de campionat cu rezervele, lăsînd senatorii de drept doar pentru Europa). Titularii lui Șumi, la aproape 40 de grade, fac 2-2 acasă cu Viitorul, apoi, peste alte patru zile, aceiași titulari privesc tabela de la Giurgiu pe care scrie 1-0 pentru West Ham. Le e clar că ei sînt nucleul echipei, că și la Londra au fost conduși, revin și se califică. La 2-1, prudența e literă de lege, rețeta magică e închiderea culoarelor cu orice preț, plus, pe final, introducerea defensivului Lovin în locul artistului Budescu.

În final, că tot se apropie week-endul, am încercat un experiment. Spargerea unui geam (termopan, firește, cele care se tăiau cu diamantul nu se mai folosesc de peste un deceniu, nici măcar în vestiarele din Uganda) cu ajutorul unui pet pe plastic (nici sticlele de sticlă nu se mai folosesc demult). Firește că n-a mers. Dar poate că dacă respectivul incident ar fi survenit la pauză, și nu la final, cînd nervii nu mai ajutau la nimic, acum nu s-ar mai fi dat comunicate despre niște cioburi lăsate în vestiarul de la Belgrad, ci s-ar fi cîntat calificarea pe mai multe voci.