Fantezii de iarnă

Priviţi-l pe Răducioiu cum aleargă! Dincolo de linia modernă a echipamentului, care invocă brutal actualitatea, am putea zice că admirăm o poză de acum un deceniu şi ceva, cînd Radu se pregătea pentru extraordinarul său mondial din America.

Ture de […]

Priviţi-l pe Răducioiu cum aleargă! Dincolo de linia modernă a echipamentului, care invocă brutal actualitatea, am putea zice că admirăm o poză de acum un deceniu şi ceva, cînd Radu se pregătea pentru extraordinarul său mondial din America.

Ture de teren, jaloane, picături de transpiraţie. Pe marginea terenului lusitan, Rednic se amuză. „Ce faci, dom’ director, gata?” „A fost doar o încălzire, trebuie să mă antrenez mai bine”, zice Radu.  Ce să mai înţelegi?

Conform pozei, Radu arată ca în ’94. Aceeaşi coamă blondă răvăşită, aceeaşi alură de adolescent, deşi în buletin se apropie de borna 37. Nici n-ar fi aşa mult. În fond, Dorinel e cu doi ani mai sărit decît el şi s-a băgat la joc, dorindu-şi revenirea în echipa naţională. Iar Viorel Moldovan şi Ganea sînt doar cu doi-trei ani mai tineri şi sparg piaţa contractelor.
În acte, Răducioiu e manager sportiv şi are, conform fişei postului, menirea de a sta pe bancă, alături de Rednic. În inimi, e puntea dinspre marele Dinamo alcătuit de Lucescu acum aproape 20 de ani şi un Dinamo actual care vrea să capete şi el dimensiune internaţională. Fişa sentimentală a postului-punte e imprecisă. Nimeni nu-i poate cere nimic concret, fiindcă treaba lui e doar să fie dinamovistul istoric care să redefinească pe Dinamo dincolo de procentele şi orgoliile acţionarilor.

Lăsăm procentele, lăsăm orgoliile, lăsăm tot ce e rece şi ne mai permitem cîteva minute de căldură sentimentală. Închidem ochii şi-l vedem pe Radu dînd copy-paste golurilor din America, de data asta în poarta Benficăi. Ar fi minunat, dar e imposibil. Dinamo a aşteptat acele goluri miraculoase prin 2000, cînd Radu n-avea 37, ci 30. N-au venit, aureolatul atacant, aflat atunci mult mai în putere decît astăzi, rămînînd de cele mai multe ori rezerva lui Mihalcea sau Marius Niculae.

Răducioiu se antrenează la Rio Maior şi foarte bine face. Pentru nişte puşti precum Radu Ştefan, Pulhac, Moţi, Ropotan, Alexe sau Mendy e un privilegiu neaşteptat să simtă de la cîţiva paşi răsuflarea unui atît de mare (fost) fotbalist. Însă, dincolo de respiraţie, e doar o fantezie de iarnă, un bricolaj de cantonament, o privire în urmă. Atît!

Dar, cine ştie?, poate că antrenamentele lusitane ale lui Radu nu sînt complet inutile. S-ar putea să-i prindă bine spre final de sezon, cînd Dinamo, care atunci va avea suficiente puncte avans în clasament, îşi va putea permite să-i facă un meci de retragere. Şi nu numai lui. Rednic, Mateuţ, Andone, Lupescu, Mihăescu, toţi componenţii generaţiei ’90, trebuie să îmbrace şi ei în mod oficial tricoul alb-roşu pentru ultima oară. Poate că printre procente şi orgolii se va găsi vreme şi pentru aşa ceva.