Dinamo Zagreb combate „teoria figurii frumoase”

Toată lumea face bășcălie de Mourinho, puțini observă că au fost și croații prin peisaj

La lista deja lungă a glumelor pe seama lui The Special One mai putem adăuga una: între Tottenham și CFR Cluj nu e mare diferență, de vreme ce ambele au fost eliminate de Dinamo Zagreb dincolo de timpul regulamentar de joc.

Nu e cea mai reușită poantă, însă dacă nu apelăm la umor, mai avem altfel prilejul de a-l compara pe Bălgrădean cu Lloris, pe Deac cu Dele Alli sau pe Debeljuh cu Harry Kane?

Sau mai putem să spunem că Golofca a apucat să rateze contra croaților un penalty de departajare, ipostază în care Gareth Bale n-a mai ajuns, fiindcă Spurs au primit golul decisiv în „extra-time”?

Glumim și noi, dar numai în pauza de masă, cum se spunea acum o jumătate de veac, în scheciul cu Toma Caragiu…

Doar „The Special”?

S-a zaharisit marele Mourinho? Are doar 58 de ani și deja se comportă mult mai părintește decât Mircea Lucescu, de exemplu, care e cu aproape 18 ani mai în vârstă.

Poveștile cu mersul în vestiarul adversarului pentru a-l felicita țin, firește, de fair play, dar și de o anumită tușă de senectute în comportament. Când încărunțești, devii mai pacifist și mai pilduitor, îți place ca totul să se termine nițel melodramatic, altfel riști să ți se înfunde glandele lacrimale, dacă nu le folosești.

Mai adaugi la coadă că atitudinea alor tăi n-a fost cea care trebuie, de parcă nu tu, ci altcineva ar fi trebuit să le insufle acea atitudine.

Ca să ajungi să vorbești așa nici nu e nevoie să fi luat Liga cu trei echipe diferite (Porto, Real, Inter). Sunt suficiente conspecte după logosurile unor antrenori români care n-au câștigat nimic în cariera lor, și nici n-o vor face.

Circumstanțe speciale

Ceea ce echipele din partea noastră de continent mai izbuteau uneori, adică acest gen de scoatere din competiție a unui colos occidental, așa cum a reușit Dinamo Zagreb, e din ce în ce mai rar întâlnit.

Știți povestea, diferența de nivel financiar, de nivel fotbalistic, de orice fel de nivel. Când mai pleci și de la 0-2 în tur, lucrurile par de-a dreptul imposibile.

În plus, în săptămâna scursă între tur și retur, antrenorul care se pupase cu Mourinho la Londra joia trecută, masivul Zoran Mamici, intră în pușcărie (împreună cu fratele său, președintele clubului) pentru niște potlogării mai vechi, iar pe bancă stă secundul Damir Krznar, despre care, căutând amănunte, afli că a fost mereu secund, până la frageda vârstă de aproape 49 de ani!

Vorbe de clacă

Orice echipă „neoccidentală” care a pierdut turul cu Tottenham cu 2-0 și căreia i-au ajuns și șefii după gratii între cele două manșe (pe la noi, prin Est, se mai întâmplă!) își confecționează acel discurs-șablon, pliat pe teoria figurii frumoase.

Ce înseamnă „figură frumoasă” atunci când joci contra lui Kane, Bale, Alli, Dier, Winks, Moura, Sissoko și a celorlalți? Înseamnă în primul rând să nu-ți rupă spinarea cu vreun scor de maidan, să nu pierzi mai rău decât în tur.

Poate însemna și un egal, pe care apoi ți-l agăți în piept și umbli cu el la vedere chiar și după ce se ofilește. Victoria de palmares, neaducătoare de calificare, e deja un vis frumos, din care dacă te trezești, te culci la loc ca să-l termini.

De calificare n-ai curajul să aduci vorba, să nu râdă lumea de tine.

Croații, mai „altfel”

Dinamo Zagreb s-a calificat tocmai pentru că n-a rostit acele fraze tipice de șezătoare fotbalistică, gen „figură frumoasă”.

A făcut 2-0, a dus meciul în prelungiri și s-a calificat încă înaintea penaltyurilor din motive care pot ține de o oarecare valoare fotbalistică (vorbim totuși de cea mai bună echipă din țara vicecampioanei mondiale, Croația), de structură interioară, de gena sârbo-croată, poate de apropierea geografică de Occident.

Dar Zagrebul a trecut de Tottenham în primul rând pentru că n-a dat doi bani pe acel discurs-șablon al săracilor care aduc aminte la aproape fiecare frază de alungarea lor de la masa bogaților.