Cu Romeo Ionescu, ne-a mai murit o victorie din palmares

S-a stins Romeo Ionescu, statisticianul golaverajelor tinereților noastre. În spatele morții lui neașteptate, la doar 58 de ani, stau întrebări, nedumeriri și regrete...

Romeo e explicația noastră, a studenților de pe granița dintre orânduirile sociale, care calculam golaveraje la sfârșitul caietului de Rezistența Materialelor, că fotbalul e al nostru, al tuturor. Golaverajele și rubricile lui Romeo contau ca Madrigalul, iar el, prenume shakespearian, comenta mereu.

Romeo a fost un etern nemulțumit al lumii fotbalului. A scos, trudnic și aplicat, două volume excepționale, după care noi, ceilalți, care mai dăm doi bani pe statistică, ne ghidăm și ne vom mai ghida totodată după ieșirea lui Romeo dintre gardurile Lumii Pământesti. Cele mai bune și mai complete, fiți de acord, dragii mei Cristi Costache, Răzvan Toma, Liviu Manolache. Și alții, dac-or mai fi.

Romică Ionescu a fost petrolist, ploieștean, republican. Si negaționist vehement al tuturor princincipiilor presei. Ale lumii contemporane, ale orice însemna un pas dincolo de golaverajele sale, de liniile sale care adunau deopotrivă înfrângeri și victorii. Un om care se bucura din cifre și se întrista din cauza lor.

Am vorbit de multe ori, mai ales în contradictoriu, cu el si de fiecare dată aveam impresia că eu am spus tot și că el mai are de adăugat ceva. Un meci, o victorie, un golaveraj…

Lasă-le așa, Romică. Le adăugăm noi, în memoria ta. Pe tine te trecem la capitolul victorii!