Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Heterosexuala Bianca Andreescu

Carantinată la capătul lumii, înainte de Australian Open, Bianca are vreme de Instagram. Toți tinerii au și dacă n-au, își fac. „Insta” e mediul ideal de exprimare pentru cei născuți în jurul anului 2000 și după aceea. Facebook-ul e deja […]

...

Rufele Botoșaniului se spală la televizor

Valeriu Iftime apare la televizor mai mult decât mira de pe vremuri și mai insistent decât celebrul Vlăduț din reclama de azi, cu enervanta transhumanță pozitivă. Patronul moldav (ajutat și de Stat la echipă, dar tot patron se numește) e […]

...

Bumbescu, fost ”Colonel”, actual ”pârât”

O mie de lei! Atât îl costă pe fostul câștigător al Cupei Campionilor o simplă declarație. În care n-a jignit, n-a calomniat, n-a ocărât, ci doar a expus o părere.

A spus că sistemul federal e jalnic. Asta nu e […]

...

Craiova are colici fără Koljici

Oltenii nu marchează nu fiindcă ar rata cu nemiluita, ci pentru că ajung cam rar pe la porțile adverse. Cu Sepsi, oaspeții au avut mai mult mingea, au schiat mai bine în prima repriză, cât timp s-a jucat pe pârtie, […]

...

Dan Petrescu, dinte pentru dinte

Nu va fi vorba în acest text despre Kayserispor, lanterna fierbinte a campionatului turc, pe care Petrescu e tentat s-o țină în mână. Echipa lui Silviu Lung junior, Săpunaru și Alibec e doar posibilul viitor context al carierei lui Petrescu.

[…]

...

Gimnastica, addenda la Anchetă

Superlativele Gazetei trebuie să includă, măcar sufletește, frumosul sfârșit de an al Larisei Iordache și al colegelor ei, multiple campioane și medaliate la Europenele recente, din Turcia.

Permalink to Gimnastica, addenda la Anchetă
joi, 24 decembrie 2020, 10:04

Când reușita seară de premiere a campionilor era aproape gata, gimnastica s-a strecurat pe lista laureaților anului 2020. Acolo unde optimiștii incurabili poate că mai așteptau ceva de la handbalul feminin, însă majoritatea dintre noi nu mai așteptam nimic.

Ce nu e clar la „sporturi”? Câștigă mereu Halep, chiar și-atunci când are un an mai subțirel, apoi vine spada Anei Brânză, urmează palmele pline de bășici ale canotorilor, ceva de pe la lupte și cam atât.

Gimnastica s-a retras mai demult din peisaj, până și Drăgulescu, un obișnuit al Galelor, are patruzeci de ani, vârstă la care e contraindicat „să sari calul” în viața de zi cu zi și cu atât mai atipic și temerar s-o faci într-o sală de concurs.

De ce suntem surprinși?
Iată o întrebare de tip nou, neobișnuită pentru firea noastră, care mereu a încercat să cerceteze doar contrariul. Să ne mirăm de ce-am pierdut când ne așteptam să învingem, nu de ce am câștigat când nu prea aveam speranțe.

Se încearcă explicații ale recoltei bogate de la Mersin și se ajunge chiar în zona în care se spune că, de exemplu, echipa trebuia să ia aurul, nu argintul, în condițiile în care multe federații și-au ținut sportivii sub obroc din cauza pandemiei.

Dincolo de absențe
Însă indiferent de absențele unor țări ca Rusia, Marea Britanie sau Franța (ultimele două nu contau în gimnastică pe vremea Nadiei și nici mai încoace, în timpurile Simonei Amânar sau Laviniei Miloșovici), acest argint pe echipe, cele două titluri continentale ale Larisei Iordache, plus isprăvile junioarelor, în frunte cu Ana Maria Bărbosu, ne schimbă cumva optica despre ceea ce începuserăm să credem despre gimnastică.

Acel „lucru pe durere”
Expresia îi aparține lui Octavian Bellu, cel mai mare antrenor din domeniu alături de Bela Karolyi, care spunea că în gimnastică reușește doar cine acceptă să lucreze atunci când îl doare. Se știe că acest sport presupune cantonamente nesfârșite, antrenamente dure, cântar în fiecare zi.

Iscoditorii au intrat în amănunte dezvăluind că mai înseamnă uneori și întârzierea menstruației, înfometare, câteodată câte o palmă și, de regulă, un regim milităros. Privațiuni pe care copiii de azi, obișnuiți cu forme mult mai variate de răsfăț decât cei din urmă cu câteva decenii, nu mai sunt dispuși să le accepte. Iar părinții contemporani văd reușita în viață a urmașilor într-un cu totul alt outfit, altfel decât în costum de gimnastică și cu salba de medalii la gât.

La fel de inutilă e și povestea cu tricolorul fluturând pe cel mai înalt catarg, valabilă odinioară, însă desuetă și de un lacrimogen discutabil astăzi.

Lumea de după Bela și Bellu
Conveniserăm că am capotat și că gimnastica românească a mileniului anilor 2020 nu prea mai are sens. Resemnați cu situația, sau poate chiar țanțoși că noile generații nu mai acceptă privațiuni în numele unui țel demodat, ale cărui sensuri continuă tot mai mult să ne scape, descoperim, surprinși, medaliile de la Mersin.

Automat readucem în discuție salba, tricolorul, catargul și celelalte povești de demult. Ne-am regăsit reperele pierdute? Vom trăi încă o epocă în care vom ști cu toții când sunt Internaționalele de la Ploiești și la ce oră se dau la televizor finalele pe aparate?

Vor fi Ioana Stănciulescu, Silviana Sfiringu, Antonia Duță (pentru neofiți, coechipierele de argint ale Larisei Iordache), dacă nu viitoarele Nadii, măcar viitoarele Dumitrițe Turner, Simone Păuca sau Lavinii Agache?

Tragem vreo speranță la Tokyo? Începem să pricepem că „la sală” înseamnă și altceva decât să te duci să faci mușchi pe care apoi să-ți tatuezi una și alta? Sunt întrebări la care încă e greu de răspuns.

Important e că am redeschis dicționarul la cuvântul „gimnastică” și am zăbovit măcar o clipă să-i parcurgem sensurile.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Vladone (2 comentarii)  •  24 decembrie 2020, 13:48

Doar Rusia, Franta si Uk au absentat?

doilaunu (23 comentarii)  •  24 decembrie 2020, 16:04

@Vladone nu te baga, tu nu stii ca pentru Buzarin Craciunul incepe mai devreme?

alexandru valeriu (8 comentarii)  •  24 decembrie 2020, 16:14

Nu ar trebui sa uitam ca GIMNASTICA Romaneasca a inceput la Olimpiada de la Melbourne cand echipa noastra s-a acoperit de glorie in 1956. Au devenit celebre in intreaga lume o Elena Leustean sau dupa Sonia Iovan ș Iar sotii Isar din Lugoj au avut celebra idee de a infiinta Scoala de la Gheorghiu Dej (Onesti) cu sprijinul putrernic al statului roman ( in toate scolile tarii orele de educatie fizica ocupau locul cuvenit -cu multi profesori proveniti din SMTCF-uri dedicati misiunii lor-). Toate succesle obtinute apoi -Bela Karoly cu specialitatea handbal , Nadia Comaneci si colegele ei , Octavian Belu cel mai mare antrenor al tuturor vremurilor -numar urias de medalii obtinute , Scoala din Deva isi au originea in ingrijirea , promovarea si afirmarea talentului indiscutabil al genei harazite a romanilo.Ce nu s-a mai intamlat de cativa este o eroare a ultmelor trei decenii ale diversilor decidenti -lipsiti de cultura generala si profesionala si ne indeamna sa nu renuntam cu usurinta la traditia scolii romanesti de la Spiru Haret incoace in favoarea unor experimente moderniste , pentru ca elevii elevii , studentii nu sunt cobai . Copiii si tinerii romani - excelenti pregatiti si-au exprimat talentul la Jocurile Olimpice in sport , dar si la Olimpiadele de matematica , fizica , chimie etc . unde medaliile erau nenumarate - mai cu seama cele de aur .

Sundance kid (3 comentarii)  •  24 decembrie 2020, 16:57

La tokyio nu de va castiga nici o medalie. Nici macar una de bronz

Sundance kid (3 comentarii)  •  24 decembrie 2020, 17:02

La tokyio nu se va castiga nici o medalie. Nici macar una de bronz. Nu va mai incolaciti peste mine ça stiu ce spun.

17 Nentori Tirana (19 comentarii)  •  25 decembrie 2020, 11:39

Craciun fericit Domnule Buzarin. Craciun fericit tuturor comentatorilor. Mos Gerila fericit psd-istilor. ----- Craciun fericit acestor fete minunate, datorita voua craciun fericit si tuturor femeilor din RO – chiar si Olgutei – caci ele sint speranta. Asa a fost si la inceputurile omenirii, femeile luptau si vinau, gaseau barbatii tremurind de frig intr-un colt al pesterii, le faceau focul si le aruncau cite o pulpa de dinozaur ca sa arunce pe urma gunoiul. Azi nu arunca nici gunoiul. Nu sint buni de nimic. Stiti ceva ?, cind vitamilele i-au adormit si viseaza Decit Dinamo Bucuresti care trec viteji Carpatii, legati-i de pat si hraniti-i v-o doua luni numai cu laptic pina incep sa plinga dupa mama.

Mircea (24 comentarii)  •  25 decembrie 2020, 12:58

Superlativele gazetei ar trebui sa includa sportul si nu numai fotbalul...Ar trebui sa includa de exemplu antrenorul anului - si nu antrenorul anului in fotbal. Ar trebui ca sportivul anului sa nu fie umbrit de fotbalistul anului. Nu credeti ca aceste superlative ar trebui sa fie oglinda sportuli in general si nu a fotbalului ? In momentul de fata, un fotbalist mediocru de la fcsb primeste mai multi lauri decat Simona Halep sau chiar Cristina Neagu ( chiar daca nu a avut un sezon bun, reprezinta o valoare mult mai mare decat un fotbalist mediocru ). Un fotbalist mediocru este in momentul de fata mai laureat decat gimnastele care totusi pe plan international au reprezentat tara cu bine. Sunt aceste premii oferite de gsp ale sportului sau ale fotbalului ?? Pt ca acum sa fim sinceri, fotbalul romanesc nu prea are superlative, unde este balansul ??

Razvan Campean (1 comentarii)  •  25 decembrie 2020, 15:41

Total de accord cu articolul dimenavoastra.cred ne-ar placea la toti un articol cu diferentele din 94 sa zicem si acum intre sportul facut pentru sanatate de catre omul de rand.cred ca atunci nu erau nici 5 la suta oamnei care sa faca o alergare prin parc,un mers la sala,asta cred ca ii mareke castig de acum

Sibelius (12 comentarii)  •  26 decembrie 2020, 13:39

@ alexandru valeriu: e mult mai usor sa iesi in evidenta in competitii la care numarul adversarilor e redus. Melbourne: tari participante 72, Londra: 207. Medalii la Melbourne in competitia feminina: URSS si Ungaria+ Romania, Polonia, Cehoslovacia si Suedia- niciuna cu vreun titlu olimpic, doar 1-2 medalii de argint si bronz.

Comentează