J’suis pas Colțescu

Părem constrânși de mediul înconjurător să ne arătăm public solidaritatea dacă nu cu rasismul lui Colțescu, atunci măcar cu prostia pe care-a făcut-o

Patriotismul online are calitatea de a se propaga rapid, dar și defectul de a-i atrage în vârtej nu doar pe cei care înțeleg lucrurile, ci și pe cei care nu sunt în stare să le priceapă.

A apărut acest manifest de tastatură „Je suis Colțescu”, prin care iubitorii de neam își arată indignarea față de samavolnicia îndreptată împotriva bietei noastre țărișoare, în urma unei fapte complet lipsite de vină a unui vajnic sol al viteazului popor român, pe numele său Colțescu Sebastian Constantin. Mai nou, pentru milioanele sale de fani, Seby.

Solidari cu prostia?

Teoriile savanților din ultimele zile spun tot mai clar că pe Parc des Princes n-a fost rasism. Sunt destule indicii în direcția asta, plecând de la ideea că Seby, noul idol al maselor, n-a crescut printre persoane de culoare, pentru simplul motiv că acestea lipseau din peisajul Olteniei trecutelor decenii.

Neîntâlnindu-le, Colțescu n-avea cum să nutrească astfel de sentimente la adresa acestor persoane. Dar aceiași savanți iluștri propagă, cu destule argumente, și măcar ca pe o cauțiune, teoria prostiei arbitrului craiovean.

Numită la început, cu delicatețe, naivitate, dar transformată, aproape cu fiecare postare, în prostie agresivă.

Aceeași prostie, infatuare, stimă exagerată de sine, pe care personajul o transportă cu sine în meciurile indigene, pe care le măcelărește cu savoare. Or, cu o asemenea prostie n-am cum să fiu solidar. Prin urmare, cu scuzele de rigoare, j’suis pas Colțescu.

Axa Paris-Berna

Dacă după întâmplările pariziene aprigii noștri patrioți online bănuiau că lumea asta rea are ceva cu scumpul nostru meleag, bănuiala s-a transformat în certitudine în urma întâmplărilor de joi seara, din fetida capitală helvetă.

Lumea face legături abundente și strânse între prigoana planetară împotriva lui Colțescu și penaltyul dat contra CFR-ului de acel arbitru francez. Da, de acord, a fost cel mai mizerabil penalty dictat vreodată împotriva vreunei echipe românești, dar asta nu înseamnă că a apăsat cineva butonul de exterminare în masă a românilor.

Pur și simplu a fost un act reflex de curtoazie față de helveții care găzduiesc sediile forurilor fotbalistice internaționale.

Și să nu uităm că relativ recent un astfel de gest de politețe filohelvetă a comis și Ovidiu Hațegan, care a luat Cantoanele în cârcă, transportându-le nemeritat la CM 2018. De-asta nu ne mai aducem aminte?

Fasole albă, vânturi tricolore

Acum, când cei de la CFR au devenit deja martiri ai aceleiași nobile cauze ca și Colțescu, parcă sângele ne fierbe și mai tare. Destul încât să semnăm adeziuni la partide cu nume aurit, iar de la gura sobei să emitem judecăți despre strâmbătatea lumii, în care asupritorii privesc cu ochi haini spinarea noastră verticală pe vecie.
În viziunea multora dintre noi, a fi patriot înseamnă să-l aperi pe Colțescu atunci când face prostii, să crezi că există o cabală mondială la adresa României.

Nu, dragi compatrioți! Patriotismul înseamnă să ne ducem hârtia la coș, să ne plătim angaralele, să măturăm zăpada sau frunzele din dreptul gardului, să strângem într-o punguță rahatul lăsat de cățel pe trotuar, să ducem mașina la service când scoate fum negru, să nu dăm muzica tare la miezul nopții și să ne purtăm astfel încât să nu fim nici rasiști, nici proști și nici măcar naivi.

Restul sunt doar vânturi tricolore trase în public, zgomotos, după ce-am mâncat fasole albă!