Colțescu ne împarte în tabere

De o parte e stigmatizarea sa cu orice preț, de cealaltă stă superiorul, suficientul ”și care e problema?”

Destul ne divide viața, în loc să ne unească. Ne-au învrăjbit alegerile, participare vs neparticipare la vot, opțiunile politice, ne trage o linie pe mijloc globalismul contrapus naționalismului extrem, și exact asta nu ne trebuia, povestea pariziană a lui Colțescu și a întregii brigăzi de la PSG-Istanbul BB.

Tabăra celor care nu înțeleg
Dintre toate, e abordarea cea mai periculoasă și mai nocivă. A spune „și care e, domnule, problema, că i-a zis negru unuia care e într-adevăr negru?”. Cu autoreplica, la fel de tâmpită, „să-mi zică și mie albule, să vedem dacă o să mă supăr”. Acest gen de militanți chiar nu pricep nimic, orice le-ai explica. Pentru ei a vorbi într-un astfel de limbaj e ceva firesc, iar a te face că nu s-a întâmplat nimic, ci doar s-au spus niște vorbe acolo, înseamnă că nu înțelegi nu doar ce înseamnă fotbalul de nivel înalt, Liga Campionilor cu regulile sale, dar nu pricepi nici ce înseamnă societatea în care trăiești, care sunt valorile ei.

Toleranții
Aceștia constată că n-a fost tocmai în regulă ce s-a întâmplat la Paris, dar cauționează întâmplarea spunând că la noi cuvântul „negru” are cu totul alt sens decât acel „nigga” folosit peiorativ la adresa persoanelor de culoare. Într-adevăr, sensurile diferă. Însă discutăm despre o exprimare la un meci de Liga Campionilor, nu la o bere, la terasă. La acest nivel se țin cursuri costisitoare, unde se explică destul de clar cum trebuie să te exprimi și cum nu.

Mai mult, Florin Prunea, care are și calitatea de observator internațional, ne povestește cum înaintea fiecărui meci, la ședința tehnică, există un punct care trebuie neapărat bifat, cel referitor la adresare, la limbajul care trebuie folosit în comunicarea dintre jucători și arbitri. În ceea ce privește subiectul întâmplărilor de pe Parc des Princes, toleranța justificată prin diferența de sens dintre „negru” și „nigga” nu e valabilă. Champions League e un spațiu al elitelor, iar dacă nu înțelegi asta, n-ai ce să cauți la acest nivel. Te duci frumușel la liga a patra, unde te poți exprima așa cum ești tu în stare. La C.L. trebuie să te străduiești să te exprimi așa cum ți se cere!

Naivitatea nu e o scuză
Nu interesează pe nimeni dacă Sebastian Colțescu e rasist în convingerile sale sau nu e. O lume întreagă a auzit acea conversație și are mai puțină importanță dacă vorbitorii au citit sau nu „Coliba unchiului Tom”. S-a spus „ăla negru”, asta e fără dubiu, și acum noi ne străduim să dovedim că n-a fost decât o naivitate de exprimare.

Chiar dacă accentuăm nuanțele, precum CTP, și-l facem pe Colțescu „meltean” sau „ghiolban”, nu schimbăm nimic. Spunem doar că la Champions League n-ai voie să fii nu doar rasist, ci nici să te afli în situațiile cumva atenuante de naiv, fraier, meltean sau ghiolban. Dacă ai ajuns la acest nivel, trebuie să respecți regulile!

Vina întregii brigăzi
Capătă tot mai mult contur, pe surse, varianta că de fapt rostitorul de-acum celebrului „ăla negru” n-ar fi fost Colțescu, ci asistentul de pe acea parte, Octavian Șovre. Susțin asta (firește că la adăpostul anonimatului, că doar nimneni nu e fraier să vorbească asumat, ci doar pe la colțuri) cei care le cunosc glasurile și le pot deosebi.

Dacă e așa, Șovre ar trebui să-și asume zicerea, să-l despovăreze pe Colțescu de acest păcat și să i le lase doar pe celelalte pe care le are, că sunt și așa destule. După cum și Hațegan e vinovat, pentru că văzând amploarea pe care o ia incidentul, nu l-a eliminat din brigadă pe loc pe cel care a spus „negru”.

Arbitrând pe merit la acest nivel, el trebuia să realizeze imediat ce se întâmplă, iar faptul că n-a fost radical, ci a încercat să împace și capra, și varza, denotă că deși e un mare arbitru internațional, gena românească a împăciuitorismului îi împiedică ascensiunea.