Albuș și gălbenuș olimpic

Au fost create și prezentate echipamentele pentru Tokyo. Zău dacă nu sunt divizionare secunde cu tricouri mai frumoase!

Dacă Pierre de Coubertin a spus că la Jocuri important e să participi, asta nu înseamnă c-o poți face îmbrăcat oricum.
Drept pentru care pe meleagurile noastre s-a creat un adevărat brainstorming în vederea înțolirii corespunzătoare a echipei de fotbal.

Au venit idei de la suporteri, de la reprezentanții sponsorului tehnic, totul sub girul lui Brenciu (de ce nu Botezatu sau măcar Țociu&Palade, că tot e divertismentul tv înghițit pe nemestecate?!), iar deasupra acestei gândiri colective s-a aflat FRF.

Însă întotdeauna când Federația își amestecă penelul într-o pânză, cerul albastru ajunge dedesubt, iar copacilor li se văd rădăcinile în loc de frunze.

Of, acel alb cu galben…
Alb complet cu margini gălbui sau albastru complet cu margini albe. Un J pe jambiere și o mâzgăleală (din fericire, prea puțin vizibilă) pe stânga tricourilor, care cică ar sugera flacăra olimpică.

Îți vine să suni la pompieri s-o stingă, nu alta! La gât, un discret tricolor, de cel mult un centimetru lățime. Tricouri cu en coeur, sau cu anchior, cum ar zice tanti Geta, care a ieșit la pensie din Confecții. Însă de-a dreptul sâcâitoare pentru ochi e acea combinație alb-galben.

Regăsită în viața de toate zilele în omlete sau când aceeași tanti Geta, devenită multilaterală după pensionare, bate spuma pentru prăjituri și, neatentă pentru că urmărea în paralel și un serial turcesc, scapă nițel gălbenuș în albușurile care se zbat sub tel.

„Tricolorii”, o amintire
Generația Guadalajara avea tricou galben, șort albastru și jambiere roșii. Apoi, când televiziunea color a venit la putere, s-a trecut la monocolor, galben complet acasă și roșu complet în deplasare.

A fost și o a treia variantă, alb complet, dar existau în compoziție destule elemente de tricolor. Pe mâneci, pe marginea șorturilor, pe jambiere.

Chiar și trusoul încă în vigoare al echipei naționale, cu acele două dungi verticale, roșie și albastră, pe fond galben, e mult mai reușit decât acest ou fiert! Tricolorul apare doar la gât, prea discret, de parcă ne-ar fi rușine cu el!

Impersonal
Nu vorbim de prima ligă, coborâm direct la a doua. U Cluj dă lecții de vestimentație (mai puțin de fotbal, dar nu asta e discuția acum), Poli Timișoara arată occidental, Craiova lui Mititelu preferă linia clasică a celor trei dungulițe subțiri.

Am văzut echipament decent la Rapid, la Petrolul, veșmintele au personalitate, culorile sunt cele tradiționale. Însă ceea ce vor arbora „tricolorii” la Tokyo e complet depersonalizat.

Dacă elimini acel minuscul tricolor de la gât, straiele pot fi purtate oricând de Dunărea Călărași sau de Unirea Slobozia, care au aceleași culori, galben-albastru.

Chestie de firmă
Printre alte „realizări” ale actualei conduceri federale se înscrie la loc de frunte și schimbarea furnizorului de echipament pentru loturile naționale.

De la clasicele trei dungi subțiri s-a trecut la acest J mare de tipar. Prăvălie spaniolă, abundentă prin Segunda Division și, mai nou, pe meleagurile noastre, unde se poartă în primele două eșaloane mai ceva ca blugii rupți.

Germania, Spania (clasice, cu acele trei dungi), Franța, Anglia (cu virgula culcată), Italia (cu felina în săritură) nu vor purta niciodată așa ceva. Noi ne înțolim cu ce ni se dă și facem pe creatorii de modă la domiciliu, cărând în Țara Soarelui Răsare acest lapte de pasăre alb cu galben, căruia i-ar sta mai bine în castron și la frigider decât pe umerii lui Pușcaș sau Nedelcearu.