Cam asta înseamnă să fii bun la 20 de ani!
Dominik Szoboszlai a calificat aproape de unul singur Ungaria la Campionatul European. Justificarea expresiei ”de unul singur” se va vedea mai jos

„Igeeeen! Meg Vaaaaan!”. Adică „Daaaaa! Esteeeeee!”. Un post de radio maghiar pescuit din online își cântă bucuria, cu procedeul tipic comentatorilor unguri de mai bine de jumătate de secol încoace.
Ei trăiesc meciul, te fac să-l trăiești și tu, spun „dă-i-o”, „da, bravo”, „nu așa!”. Sau” Îngrozitor!”, „Minunat”, „Nemaipomenit!”. Ăsta le e stilul, complet implicat.
Gyuri Bacsi
În 1953, la acel istoric 6-3 cu Anglia de pe Wembley, legendarul Gyorgy Szepesi încheia cu „să curgă vinul, să cânte muzica!”.
Devenit ulterior președinte al federației, apoi mare ștab pe la UEFA, FIFA și CIO, el a continuat să comenteze meciurile naționalei Ungariei, la cererea publicului. Suporterii îi spuneau Gyuri Bacsi. Un fel de nea Gică, nea Gicu, nea Gigi.
Cum să i te adresezi atât de familiar unui grangur al sportului planetar? Se poate doar dacă îl simți de-al tău.
Minutul modelului Orban
Gata paranteza, gata introducerea. Rămăsesem acolo unde acel crainic radio jubila. Ungaria s-a calificat cu mare noroc la Euro 2020 din 2021.
În minutul 90 plus 2, la 1-1, Islanda a ratat o mare ocazie, iar în faza următoare, la capătul unui contraatac tăios, maghiarii au marcat decisiv, pentru izbăvitorul 2-1. Vor fi la turneul final!
Pentru ei e o mare performanță, dar acel final de meci putea avea alt deznodământ și atunci mult-invidiata de către noi implicare în sport a guvernului Orban (Viktor, nu Ludovic, poanta e deja răsuflată!) parcă n-ar mai fi avut atâtea argumente.
Academia Puskas, programele de dezvoltare de care se tot vorbește, prioritizarea unor sporturi socotite de interes național, consistentul aport financiar al Statului, toate acestea ar fi avut mai puțină greutate dacă în acele minute de final ar fi marcat islandezii, nu ungurii.
Gol de autor precoce
Dominik Szoboszlai a luat mingea din terenul propriu, cumva asemănător lui Cămătaru pe Wembley, pe vremuri. A urcat în mare fuleu, s-a descotorosit de urmăritori, a driblat în plină viteză și, când mai avea doi-trei metri până la marginea careului, a tras cu dreptul, imparabil, la colțul din stânga portarului.
Gol de autor, fără discuție. Gol de fotbalist de mare valoare, cu mare curaj și personalitate. Când omul abia a împlinit 20 de ani, e nevoie de și mai multe semne de exclamare!
E de-al nostru, din Est
Sigur că Pele a decis o finală mondială la nici 18 ani. Sigur că la vârste asemănătoare cu a lui Szoboszlai, chiar și mai fragede, Ansu Fati marchează pentru Barcelona, Vinicius jr. pentru Real, Pedri e titular la catalani, iar de golurile lui Haaland aproape că ne-am săturat deja.
Mai ales noi, românii, încasatori de serviciu. De Szoboszlai însă vorbim ca de un jucător dintr-un spațiu cumva ca al nostru.
Din Est, și când spunem Est adunăm toate frustrările noastre de răsăriteni obișnuiți să separe acest punct cardinal blestemat al continentului de restul Europei.
Ai noștri la o cincime din cotă
Vrând-nevrând, îl comparăm în gând pe Szoboszlai cu junii noștri de primă mână. Man, Coman, Cicâldău, Ianis, Mihăilă.
La 20 de ani împliniți recent, în octombrie, Dominik joacă pentru al doilea an consecutiv în Champions League, cu Salzburg.
Pe transfermarkt valorează 25 de milioane, în timp ce ai noștri sunt cam la o cincime din această cotă.
Cu nația în cârcă
Am putea zice că e nedreaptă cotația, că Dominik nu e chiar de cinci ori mai bun decât Florinel sau Dennis, convivi de spațiu geopolitic european.
Dar, dacă nu intri nici măcar în grupele Europa League, dacă prezinți casete în care ai marcat fabulos doar în fața fantomelor de la Hermannstadt, pe-aici te învârți, pe la cel mult cinci milioane, chiar dacă patronul visează la măcar zece.
Ca să poată fi vorba de 25, trebuie să faci ca Dominik Szoboszlai, să-ți iei echipa și nația fotbalistică în cârcă și să le duci la Campionatul European. Celelalte vorbe sunt doar de clacă.