Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Cât de jos e Estul?

Probabil că încă nu era 4-0, dar 2 sau 3 la zero tot era. Și nea Mircea socotea și iar socotea, și-i dădea cu virgulă. Cică vreo 490 de milioane valora ceea ce îmbrăcase Barca în negru (nici măcar echipamentul […]

...

Chefi la cuțite, ”tricolori” la lingurițe

În niște clasamente ale audiențelor în care divertismentul sub orice formă (X-Factor, Vocea României, iUmor, ba chiar și Vulpița) ocupă locuri de Champions League, nu e de mirare că fotbalul are de suferit. Există și filme, (Netflix și o grămadă […]

...

Unter alles!

Înnebunit după anuare și cărțulii groase despre fotbal, am intrat acum câțiva ani într-o librărie muncheneză, atras prin geamul vitrinei de coperta unui volum ilustrat despre Campionatul Mondial din Brazilia. Am constatat că deși titlul de campioni ai lumii era […]

...

Cam asta înseamnă să fii bun la 20 de ani!

„Igeeeen! Meg Vaaaaan!”. Adică „Daaaaa! Esteeeeee!”. Un post de radio maghiar pescuit din online își cântă bucuria, cu procedeul tipic comentatorilor unguri de mai bine de jumătate de secol încoace.

Ei trăiesc meciul, te fac să-l trăiești și tu, spun […]

...

”Câinii” otrăviți de Federație

Recent a apărut o hârtie trimisă de Federație lui Dinamo. Mai exact, lui Bogdan Bălănescu, încă director general în acte. Administrația de Monitorizare a FRF a constatat spontan (cam așa cum îți dai seama că afară, din senin, a început […]

...

Cârjele lui Marcel Pușcaș și ale noastre

O carte despre fracturi fizice, dar nu numai. La 60 de ani, Marcel Pușcaș își povestește viața pe 300 de pagini. E doar un rezumat pe repede înainte

Permalink to Cârjele lui Marcel Pușcaș și ale noastre
sâmbătă, 24 octombrie 2020, 10:19

Marcel și-a rupt piciorul la 25 de ani, încheind practic atunci, prematur, o carieră care dacă ar fi curs lin, nu-i exclus să fi cuprins și finala de la Sevilla, și Mondialul din Italia, poate și un transfer afară.

Fotbalistul Pușcaș a ars repede, la fel și antrenorul care încă nu împlinise 33 de ani când, după o dublă manșă cu Inter, s-a decis să abandoneze meseria pe care abia o începuse, la o vârstă la care alții încă mai joacă. Tot repede au ars și celelalte ocupații ale sale, de patron de club de juniori, de impresar, de funcționar federal. În schimb, vorbitul și scrisul despre fotbal ard încet.

Face asta de aproape 35 de ani, de când recent dispărutul Radu Călin Cristea „l-a debutat” în programele de meci ale Rapidului. Coleg de pagini cu Pittiș și cu Fănuș Neagu

Povestea cărții
Prin primăvară, în pandemie, mi-a trimis niște pagini, vreo 50. A zis că o să le adune într-o carte, că o să le adauge diverse texte despre foști coechipieri sau antrenori de-ai săi pe care le postase pe Facebook. Nu erau rău scrise paginile, ba chiar alert și cu pasiune, dar nu știam dacă mereu mobilul, tumultuosul și neliniștitul Marcel are „fund” pentru a sta pe scaun mai multe săptămâni, cât să închege cartea.

I-am explicat că scrisul unei cărți înseamnă liniște, însingurare, răbdare și că sunt momente în care ți se pare că „opera” nu e ce trebuie și-ți vine să dai „delete” și să te apuci de altceva. La început de iunie însă, era totul gata. Au urmat corectura, alesul pozelor, machetarea, tiparul. Iar acum, în octombrie, cartea.

Personaj principal pozitiv
Oricine scrie un volum despre sine însuși devine automat personajul principal pozitiv al propriilor sale pagini. La fel e și Marcel, în pagini și în viață. Are o calitate uneori tonică, alteori enervantă de a-și susține ideile, e convins că viziunea sa asupra a orice e cea corectă, se bate până la epuizare (a sa și mai ales a auditoriului) ca să-și dovedească dreptatea.
Fiecare pagină dintre cele peste 300 se vrea o demonstrație de eficiență a propriilor idei. Norocul lui e că acest expozeu întins peste o jumătate de veac de evenimente e bine scris și astfel capătă credibilitate.

Unii vor fi deranjați
Pe lângă personajul principal pozitiv care e el însuși, cartea mai are și alte personaje pozitive. Dacă Emeric Ienei, care i-a fost antrenor, iese așa și așa, sunt zugrăviți în culori optimiste oameni precum Culae Lupescu, Robert Cosmoc, Ion Alecsandrescu Mircea Pascu,Viorel Kraus.

În schimb, fostul său antrenor de la FC Bihor, Gigi Staicu, e desființat pur și simplu. În culori închise sunt zugrăviți și Cristian Gațu, Tică Dănilescu, George Copos, ba chiar și Marius Lăcătuș, reabilitat însă pe parcurs.
Bineînțeles că în paginile închise la culoare figurează la loc de frunte și Răzvan Burleanu.

Portretistul
Ce i-a ieșit cel mai bine în această carte autorului sunt portretele unor foști coechipieri și prieteni de pe gazon. Atilla Kun, Petre Grosu, Vasile Iordache, Duckadam, Marin Radu II, portarii Manu și Toader, Septimiu Cîmpeanu, Liță Dumitru sunt zugrăviți cu pasiune, reușite fiind și paginile despre Cruyff, idolul pe care n-a apucat să-l cunoască.

Măgărușii din copilărie
Printre idei și dispute se strecoară și emoția. Copilăria și prima tinerețe capătă tușe idilice. Oradea cosmopolită și multiculturală de acum o jumătate de veac, cu români, unguri, evrei și țigani coabitând, poveștile cu antrenorul său de la copii, fostul internațional interbelic Augustin Juhasz, zis Guszti bacsi, dar mai ales povestea de-a dreptul idilică a tăvălugirii gazonului orădean, cu un cilindru de fier, tras de doi măgăruși, Ocsi și Gyuszi.

E o imagine neașteptat de romantică, după care se așterne o jumătate de veac de viață în viteză, bine pusă pe hârtie de Marcel Pușcaș în „Fotbalul în cârje”.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Simeone (44 comentarii)  •  24 octombrie 2020, 13:10

Super tare dl Marcel! Sper sa mai găsesc cartea. L-am văzut la Pro X într-o emisiune, avea niște opinii pertinente asupra fenomenului fotbal.

Claus (1 comentarii)  •  25 octombrie 2020, 8:45

Păcat ca nu se implica mai mult. Ca experienta e peste Radoi. Ar putea prelua Naționala. Evident ca Burleanu ar gândi ca ii face rău, dar de fapt va face bine Naționalei. Sincer, sa fiu Marcel Puscas as lua o echipa gen Voluntari, UTA, Viitorul, echipe cu ambiții unde există viitor și sunt echipe susținute. Cu Puscas e posibila performanța fiindcă știe fotbal, știe sa selecteze jucătorii.

Comentează