Străinii buni pot ajuta indirect echipa națională!

O barieră salarială ar putea limita accesul tuturor neaveniților în fotbalul nostru. Dar e vorba despre un prag de jos, nu de sus

Nu demiterea sau păstrarea lui Mirel Rădoi e problema cea mai stringentă. Dacă-l vor da afară, federalii vor închide gura contestatarilor, dar vor pune în loc pe altcineva, aflat tot la îndemână. Tot ieftin, tot ascultător, tot dispus să transporte mai departe în timp mediocritatea.

Acel 37 la sută

În „Gazeta” de joi, colegii au procedat la un aprofundat studiu statistic, ajungând la concluzia că ultima etapă de dinaintea întreruperii campionatului, cea de acum două săptămâni, a etalat pe terenurile primei ligi 88 de fotbaliști străini dintre cei 240 de jucători folosiți de către cele 16 competitoare.

Cu alte cuvinte, 37 la sută dintre cei care au intrat pe teren au fost străini. Și ce dacă?, se va spune. Probabil că și în Bundesliga sau în Premier League procentul e similar. Da, însă în acele campionate străinii se numesc Haaland, Salah, Lewandowski, De Bruyne și așa mai departe.

La noi îi cheamă în fel și chip și vin de te miri unde. Asta e problema de fond. Restul e formă, lipsă de conținut.

Au dreptul la muncă

Sigur că puhoiul de străini din prima ligă nu poate fi clintit acum. Există contracte în derulare, nu se poate umbla la ele unilateral, e nevoie de acordul ambelor părți.

N-ai cum să dai afară peste noapte străinii lipsiți de valoare, însă în timp, pe măsură ce contractele încetează, există o soluție. Nu limitând numărul lor, pentru că s-ar încălca dreptul la muncă. Îi lași să muncească, îi primești să semneze contracte, dar nu le înregistrezi la LPF sau la FRF decât dacă respectă un anumit prag salarial.

Pragul de jos

Așa cum s-a impus regula U21, cu toate imperfecțiunile ei (mai ales cele care se referă, sau mai degrabă nu se referă, la numărul de minute pe care trebuie să le stea pe teren cel de-al doilea „under”), se mai poate impune încă o regulă. Începând chiar de mâine, sau, în fine, din următoarea „fereastră” de transferări.

Conform acesteia, CLUBURILE DE PRIMĂ DIVIZIE SĂ NU MAI POATĂ LEGITIMA JUCĂTORI STRĂINI CARE SĂ AIBĂ SALARIUL LUNAR SUB UN ANUMIT PRAG. Să zicem 10.000 de euro la Liga 1. Se poate discuta asupra sumei, o mie-două în sus sau în jos, dar cam în această zonă ar trebui să fie bariera financiară. Și implicit valorică.

Trei cu câte zece mii, nu zece cu câte trei mii

Prin urmare, nu vor mai veni la noi toți nechemații, toți neaveniții, care acceptă în România salarii de trei-patru mii pe lună, doar ca să joace, să reintre în circuit. La zece mii pe lună aduci fotbaliști de valoare, nu diletanți. Un club de mijlocul clasamentului nu va mai angaja, să zicem, zece străini cu câte trei mii pe lună, ci trei străini cu câte zece mii pe lună.

Automat, vor rămâne locuri libere care în timp vor fi ocupate cu fotbaliști români. Jucând lângă niște „maeștri” plătiți atât de bine, ai noștri n-au cum să nu crească și ei în valoare și să devină competitivi la echipele naționale.

De sus până jos!

Măsura poate coborî pe scara valorică. Se poate impune un prag și la liga a doua. Să zicem, 5.000 pe lună, sau măcar 4.000. La fel la liga a treia, pentru că și acolo s-a împestrițat peisajul cu diverși diletanți în fotbal, aduși doar ca să se spele niște bani și să se plătească niște comisioane unor impresari.

2.000 sau 2.500 de euro pe lună ar însemna destul pentru niște străini care să joace în eșalonul trei, unde salariile „autohtonilor” sunt tot 2.000 sau 2.500, dar în lei, nu în euro.

Nepopular, însă necesar

Dacă s-ar impune această regulă, ar sări cu gura patronii, impresarii chiar și unii dintre antrenorii băgați în ceea ce se cheamă eufemistic „libera circulație a jucătorilor”, dar în realitate e o sursă de bacșișuri și de interese.

În perspectivă însă, un președinte de club de la mijlocul primei ligi, să zicem, nu va mai vinde cu 300.000 de euro un fotbalist bun pe care l-a luat liber și l-a plătit un an cu 5.000 pe lună. Îi va da pragul minim, 10.000, și poate să-l valorifice cu un milion sau chiar cu mai mult.

Sistemul ar fi nepopular și enervant acum, dar lucrativ în perspectivă. Merită să ne gândim la el!