Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Cârjele lui Marcel Pușcaș și ale noastre

Marcel și-a rupt piciorul la 25 de ani, încheind practic atunci, prematur, o carieră care dacă ar fi curs lin, nu-i exclus să fi cuprins și finala de la Sevilla, și Mondialul din Italia, poate și un transfer afară.

Fotbalistul […]

...

Fotbalul și Serviciile

Știrea că Vasile Dâncu urmează să-l nășească pe Răzvan Burleanu e, fără îndoială, o mondenitate, o picanterie savurată de amatorii genului. Însă informația insistentă că Burleanu a fost pus, în 2014, la conducerea Federației ca urmare a intervenției aceluiași Dâncu, […]

...

Străinii buni pot ajuta indirect echipa națională!

Nu demiterea sau păstrarea lui Mirel Rădoi e problema cea mai stringentă. Dacă-l vor da afară, federalii vor închide gura contestatarilor, dar vor pune în loc pe altcineva, aflat tot la îndemână. Tot ieftin, tot ascultător, tot dispus să transporte […]

...

Suntem deștepți, dar facem prostii

Exemplul moldovean O tot dăm cu noile generații, cu băieții de la U21 care trebuie să facă pasul către echipa mare. Ei bine, de alaltăieri știrile bubuie cu rezultatul de la Tiraspol, Republica Moldova-Belgia 1-0, în preliminariile de tineret. Gol […]

...

6,5,2,1

Era după-amiaza de 19 septembrie 2014, când delegația română se pupa zgomotos, unsuros și fals, sub aripile de cloșcă ale perenului maestru de ceremonii Vasile Dâncu. Michel Platini desfăcea plicul cu foaia pe care scria că România și Bucureștiul obținuseră […]

...

Un om de nota zece

Pe nea Vasile cei mai tineri îl știu din poveștile lui Hagi

Permalink to Un om de nota zece
vineri, 9 octombrie 2020, 9:56

Aproape de fiecare dată când vorbește despre propriile sale începuturi în fotbalul mare, Gică nu uită să amintească de acel gol marcat pe Ghencea, de la peste 30 de metri, în poarta lui Vasile Iordache. Un puști de 17 ani de la Farul i-a dat gol „de la gară” portarului de 32 de ani al echipei naționale! Ăsta da breaking-news pentru cenușiile știri ale anului 1982!

Școala ieșeană

Acum aproape o jumătate de veac tot ce purta mănuși și venea de la Iași avea pecetea calității. Mircea Constantinescu, Bucu, Naste, dar mai ales Vasile Iordache. Era acolo un meseriaș priceput, un anume nea Mișu Bârsan, care cu asta se ocupa. Să „fabrice” portari și să-i livreze apoi marilor echipe din București și echipei naționale. Vârful de gamă al seriei de fabricație e Vasile Iordache.

Mulți pe un loc

O vreme s-a bătut pentru titularizare la Steaua cu Narcis Coman, l-a prins și pe Haidu. Apoi cu Țețe Moraru. Spre final de carieră, cu Duckadam. La echipa națională era contemporan cu Rică Răducanu, Stere Adamache, Silviu Iorgulescu, apoi au apărut cei din generația următoare. Silviu Lung-tatăl (ca la Dumas, că tot e fotbalul uneori literatură), Cristian, Speriatu. Era concurență mare, și să aduni 23 de selecții însemna ceva. Mai ales când le alternai ba cu o hepatită, ba cu mai multe accidentări grave, cum a avut el.

Eroul din Templu

Meciul lui de referință e acel 0-0 de pe Wembley, 29 aprilie 1981, când România a ieșit foarte rar din treimea proprie. Majoritatea ostilităților se desfășurau spre careul nostru, unde ce nu apuca să respingă cu capul Fane Sameș (și el excepțional în acea seară!), ce nu putea să stopeze Costică Ștefănescu culegea și respingea Vasile. A fost imbatabil, a zburat din bară în bară, a închis ermetic poarta și în ziarul de a doua zi a luat nota 10. „Eu și Nadia”, avea să se destăinuie peste ani, într-un interviu.

Și-a frânt gâtul, la propriu

Pe lângă degete rupte, lovituri cu capul în bară și alte pățanii specifice portarilor, Vasile a trecut printr-o accidentare îngrozitoare. La câteva săptămâni de la fabulosul meci de pe Wembley, când era în mare formă, într-o deplasare banală la Brașov, un atacant „stegar” a căzut peste el, care era la pământ, și i-a îndoit șira spinării în partea de sus, spre gât. Astăzi ar fi fost imobilizat într-o „cervicală” devenită banalitate, atunci a suferit mult, a stat pe tușă aproape un an, dar a revenit. Ca să ia acel gol de la 30 de metri de la puștiul Hagi! Asta e soarta portarilor.

A plecat din poartă!

Puțini își mai amintesc această întâmplare, dar meciul a fost televizat, așa că n-are cum să fie dată uitării. Steaua pierdea la Pitești (a fost 3-1 pentru Argeș, în primăvara lui 1978), iar Iordache, nemulțumit de cum îl acopereau fundașii, a plecat pur și simplu din poartă! A ieșit de pe teren, s-a dus boscorodind pe bancă! Emeric Ienei privea nedumerit. I-a făcut semn lui Moraru să intre, dar a mai durat ceva, pentru că Țețe era în trening, neîncălzit. Au trecut câteva minute, meciul nu se putea relua fără portar!

Spectaculos și sobru

Pe cât de plin de har și de fantezie era în poartă, pe atât de serios și de scump la vorbă e dincolo de teren. Milităros, disciplinat, taciturn, iar încărunțeala și mustața maturității îi dau un aer de dur, un fel de Charles Bronson în fața căruia nu suflă nimeni. La mulți ani, nea Vasile! Un om de nota zece, ca Nadia!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

Umila parere (4 comentarii)  •  9 octombrie 2020, 12:31

Benta era numele atacantului brasovean care l-a accidentat pe Iordache. Simpla precizare, nicidecum culpabilizarea brasoveanului; a trecut atata vreme, incat numele a disparut din memoria colectiva. Lipsit de cel mai in forma portar, selectionerul nationalei, Valentin Stanescu decide titularizarea lui Cristian in jocul cu Elvetia. Incepem bine, Balaci marcheza un gol superb din lovitura libera de la marginea careului, sut imparabil la vinclu, insa primim doua goluri, ambele cu largul concurs al portarului argesean. Intrebat de ce nu l-a folosit pe Moraru, nea Tinel raspunde la fel de direct: "De frica! Tete luase un vagon de goluri, n-am avut curaj sa merg pe mana lui". Era vorba despre Franta- Romania 4-0 si Romania- Iugoslavia 4-6, Moraru titular in ambele partide. Neasteptata infrangere ne-a privat de calificarea la mondiale, dupa ce obtinusem trei din patru puncte in fata Angliei. Am renuntat la o generatie extraordinara, care cuprindea jucatori precum Iordache, Sames, Iordanescu, Stoica, Balaci (revenit in mandatul lui Lucescu), Crisan si mai ales, Marcel Raducanu, refugiat in Germania. Eroul de pe Wembley este unanim considerat cel mai pare portar din istoria tricolora. La multi ani, Vasile Iordache!

Gigi Buzu (7 comentarii)  •  9 octombrie 2020, 17:47

Exista pe youtube un rezumat al jocului de pe Wembley. Se aude un "ohhhh" admirativ din partea publicului londonez, fascinat de priza de otel a lui Iordache. Extraordinar portar, spectaculos si eficient, zbura din bara in bara, fiind un stapan absolut al careului. Portarii zilelor noastre rareori ies la centrari si atunci cand o fac, resping mingea, Iordache iesea mereu, prindea mingea din zbor. Imediat dupa acel meci, presa din Anglia l-a rebotezat Jordash. Nu exista in fotbalul modern un portar care sa-i semene prin spectaculozitate si eficienta, poate Oliver Kahn din urma cu doua decenii. La multi ani, Iordache!

iesean (1 comentarii)  •  10 octombrie 2020, 9:10

Cel mai mare portar roman, singurul care merita epitetul de "idol", nu doar prin prestatiile sale ci si prin omul care a fost si este. O eleganta din otel, ceva nemaiintalnit la romani si rarissim pe oriunde altundeva. Sper ca Vasile Iordache va citi articolul si comentariile (putine dar toate frumoase), sa afle ca sunt inca oameni care pastreaza intacte amintirile despre omul si portarul fabulos care a fost - in ciuda tuturor ghinioanelor. Fara acele ghinioane, azi ar fi avut si emisiune omagiala pe Eurosport, nu doar un singur articol al singurului ziarist sportiv din tara asta de uituci si nepasatori care s-a dovedit capabil sa aprecieze si sa onoreze valoarea autentica. Felicitari, Alin Buzarin si cele mai bune urari, Vasile Iordache ; ai fost unul din eroii adolescentei mele si ai ramas acolo, neclintit.

Comentează