Un om de nota zece

Pe nea Vasile cei mai tineri îl știu din poveștile lui Hagi

Aproape de fiecare dată când vorbește despre propriile sale începuturi în fotbalul mare, Gică nu uită să amintească de acel gol marcat pe Ghencea, de la peste 30 de metri, în poarta lui Vasile Iordache. Un puști de 17 ani de la Farul i-a dat gol „de la gară” portarului de 32 de ani al echipei naționale! Ăsta da breaking-news pentru cenușiile știri ale anului 1982!

Școala ieșeană

Acum aproape o jumătate de veac tot ce purta mănuși și venea de la Iași avea pecetea calității. Mircea Constantinescu, Bucu, Naste, dar mai ales Vasile Iordache. Era acolo un meseriaș priceput, un anume nea Mișu Bârsan, care cu asta se ocupa. Să „fabrice” portari și să-i livreze apoi marilor echipe din București și echipei naționale. Vârful de gamă al seriei de fabricație e Vasile Iordache.

Mulți pe un loc

O vreme s-a bătut pentru titularizare la Steaua cu Narcis Coman, l-a prins și pe Haidu. Apoi cu Țețe Moraru. Spre final de carieră, cu Duckadam. La echipa națională era contemporan cu Rică Răducanu, Stere Adamache, Silviu Iorgulescu, apoi au apărut cei din generația următoare. Silviu Lung-tatăl (ca la Dumas, că tot e fotbalul uneori literatură), Cristian, Speriatu. Era concurență mare, și să aduni 23 de selecții însemna ceva. Mai ales când le alternai ba cu o hepatită, ba cu mai multe accidentări grave, cum a avut el.

Eroul din Templu

Meciul lui de referință e acel 0-0 de pe Wembley, 29 aprilie 1981, când România a ieșit foarte rar din treimea proprie. Majoritatea ostilităților se desfășurau spre careul nostru, unde ce nu apuca să respingă cu capul Fane Sameș (și el excepțional în acea seară!), ce nu putea să stopeze Costică Ștefănescu culegea și respingea Vasile. A fost imbatabil, a zburat din bară în bară, a închis ermetic poarta și în ziarul de a doua zi a luat nota 10. „Eu și Nadia”, avea să se destăinuie peste ani, într-un interviu.

Și-a frânt gâtul, la propriu

Pe lângă degete rupte, lovituri cu capul în bară și alte pățanii specifice portarilor, Vasile a trecut printr-o accidentare îngrozitoare. La câteva săptămâni de la fabulosul meci de pe Wembley, când era în mare formă, într-o deplasare banală la Brașov, un atacant „stegar” a căzut peste el, care era la pământ, și i-a îndoit șira spinării în partea de sus, spre gât. Astăzi ar fi fost imobilizat într-o „cervicală” devenită banalitate, atunci a suferit mult, a stat pe tușă aproape un an, dar a revenit. Ca să ia acel gol de la 30 de metri de la puștiul Hagi! Asta e soarta portarilor.

A plecat din poartă!

Puțini își mai amintesc această întâmplare, dar meciul a fost televizat, așa că n-are cum să fie dată uitării. Steaua pierdea la Pitești (a fost 3-1 pentru Argeș, în primăvara lui 1978), iar Iordache, nemulțumit de cum îl acopereau fundașii, a plecat pur și simplu din poartă! A ieșit de pe teren, s-a dus boscorodind pe bancă! Emeric Ienei privea nedumerit. I-a făcut semn lui Moraru să intre, dar a mai durat ceva, pentru că Țețe era în trening, neîncălzit. Au trecut câteva minute, meciul nu se putea relua fără portar!

Spectaculos și sobru

Pe cât de plin de har și de fantezie era în poartă, pe atât de serios și de scump la vorbă e dincolo de teren. Milităros, disciplinat, taciturn, iar încărunțeala și mustața maturității îi dau un aer de dur, un fel de Charles Bronson în fața căruia nu suflă nimeni. La mulți ani, nea Vasile! Un om de nota zece, ca Nadia!