Cornel de Loyola

Dinu a bătut palma cu spaniolii lui Dinamo. La mijloc nu e doar Contra, miza e recreștinarea fotbalistică a lui Dinamo

Ne auzim la telefon aproape în fiecare noapte, ca doi huhurezi gălăgioși. În ultima vreme l-am simțit neliniștit, agitat, împărțit în multe.

Ba președinte de onoare la Târgoviște (ofertat public), ba consilier la Capitală (mi-a mărturisit că va renunța, deși scrutinul i-ar da dreptul să fie pe liste, dar n-ar vrea să fie implicat politic sub nicio formă și nici n-a apărut la vreo defilare electorală în campanie, ca alții), ba dinamovist pe care prezentul alb-roșu-l dezamăgește, iar viitorul îl neliniștește.

Nu stă grozav cu sănătatea, ar trebui să se așeze la depărtare de toate aceste turbulențe numite pompos preocupări. Dar poate? Nu poate!

Dioceza de Săftica

În noaptea de marți spre miercuri, după ce-am auzit că Dinu va fi consilierul lui Cortacero, ale cărui acțiuni inițiale la Dinamo „Procurorul” nu le comentase chiar în cei mai elogioși termeni cu putință, l-am mângâiat cu câteva ironii. De genul „Inchizitorule!”, „Torquemada!”, „O să înființați Dioceza de Săftica pe burta goală, la cutia milei, cu cardinalul Contra și cu abatele Puljici!”.

Am ajuns apoi la concluzia că, decât Torquemada, i se potrivește mai degrabă Ignațiu de Loyola.

Cumpătare și speranță

Ignacio de Loyola a fost, la începutul secolului XVI, un militar basc, nobil de rang înalt. Rănit grav, aproape de moarte, în luptele pentru apărarea Pamplonei, aflată sub asediu francez.

Convalescent, a meditat îndelung, iar după ce s-a întremat, a depus armele și titlul nobiliar și a pornit prin lume, propovăduind imaginea pură a lui Iisus unui catolicism deja șubred și mistuit de păcate, cerând credință, cumpătare și speranță.

Nu paratrăsnet, ci sfetnic

Cornel Dinu nu e Loyola, probabil că nu va fi beatificat ca acesta (o tinerețe cam lumească îi răpește acest privilegiu), dar poate oferi speranță lui Dinamo. Depinde de el, dar și de cei care l-au pus în acest jilț baroc de consilier, de veghetor asupra a tot ceea ce se întâmplă în jur.

Ideea e de a nu fi luat de paratrăsnet, care să absoarbă eventualele erori (inevitabile în timp) ale conducerii hispanice sau ale lui Contra, alături de care s-a declarat a fi trup și suflet. Dinu trebuie luat de sfetnic sau, ca să rămânem pe tărâm catolic, de confesor. Asta poate el să facă la 72 de ani, în consecință pentru asta trebuie folosit.

Renaștere grea

„Cardinalul Contra” n-are cele mai bune rezultate, patru puncte (primul, cu Hermannstadt, l-a obținut Mulțescu) din patru meciuri înseamnă prea puțin, iar Mihalcea, „SMURD-ul” Gigi de care am vorbit mai înainte, Bratu, Niculescu sau oricare dintre predecesori erau în pericol de demitere la un bilanț atât de plăpând.

„Guriță” e deocamdată în afara oricărui pericol, nu doar pentru că a fost adus de spanioli, ci și pentru că e susținut energic de Dinu, deși între cei doi au fost și clinciuri, la fel de energice.

Dar Cornel de Loyola n-are resentimente în general și în niciun caz când e vorba de Dinamo. Da, e zgomotos, sentențios, războinic, slobod la gură, uneori prea doct, însă pe dinăuntru e curat și de calitate.

Poate reda valorile lui Dinamo, dacă va fi ascultat. Deși cu alunecările abatelui Puljici în suprafața de pedeapsă, e cam dificil să te gândești la renaștere.

FOTO: Dinu a îndeplinit la Dinamo tot felul de funcții decorative în ultimii ani. Spaniolii care conduc clubul acum spun că el va fi sfătuitorul cel mai important. De văzut