Omul în plus, marele nostru minus

Începe să ne dea fiori simplul gând că adversarii noștri ar putea primi vreun cartonaș roșu!

Dacă va fi vreodată ca vreun arbitru să ajute echipele românești în meciurile internaţionale, atunci acesta o va putea face într-un singur fel. Nedând afară vreun jucător advers, indiferent de culpa în care se va afla acesta. Lovire fără minge, fault în fază iminentă de gol, henţ pe linia porţii, intrare de maximă duritate sau orice altă incorectitudine care atrage după sine acordarea unui cartonaș roșu. Nu-i mai daţi afară, oameni buni, că nici nu știţi ce mare deserviciu ne faceţi! Mai bine lăsaţi-i pe teren!

Sute de minute de superioritate!
Și tot degeaba! Cu Irlanda de Nord, oaspeţii au rămas în zece înainte de pauză și de la 1-0 pentru noi în momentul eliminării s-a terminat 1-1. CFR cu Dinamo Zagreb a avut om în minus de la începutul reprizei secunde, plus prelungirile, și a părăsit Liga Campionilor. Botoșaniul a beneficiat aproape o jumătate de oră de eliminarea jucătorului din echipa nord-macedoneană.

Chiar și legendara calificare a FCSB-ului din Voivodina a arătat cumplite racile la acest capitol: Backa a jucat în zece din minutul 44 și în nouă în ultimele aproape 20 de minute ale prelungirilor. Se va spune că echipa lui… Pintilii s-a calificat, că a marcat totuși de cinci ori cât adversarii au fost în efectiv incomplet și că nu mai contează. Ba contează! E inadmisibil să iei două goluri când joci 11 la 10 și încă două în 11 la 9!

Reguli simple de atac
Încă de la juniori se spune că atunci când ai om sau oameni în plus și rezultatul de pe tabelă nu-ţi convine (cazul Botoșaniului), e cu desăvârșire interzis să arunci mingile orbește în careul advers. În aceste condiţii, superioritatea numerică se anulează pur și simplu.

E de preferat să încerci să ataci pe jos, combinaţii, pase, să intri cu mingea în careu. Dacă ai cornere, să le baţi scurt, astfel ca din faţa porţii să plece doi adversari spre colţul terenului, nu doar unul. Automat, în careu va fi mai mult spaţiu, mai mult aer.

Și în apărare
Dacă ești în avantaj pe tabelă, cea mai mare prostie pe care o poţi face este să faultezi aiurea, indiferent dacă acest lucru se întâmplă chiar și la jumătatea terenului. De cele mai multe ori în asemenea situaţii, portarul preopinent va executa lovitura liberă spre careul tău (așa s-a întâmplat cu Irlanda de Nord) tare, iar acolo, în zona periculoasă, se poate întâmpla orice, mai ales că prin tradiţie fotbalistul român nu e vreun campion olimpic la săritura în înălţime. Însă pot fi și caramboluri, ricoșeuri, hazard.

Tactica, dar și mintea
Lucrurile înșirate mai sus, fără să aibă pretenţia de savantlâcuri, sunt totuși niște chestiuni tactice elementare, pentru care nu-ţi trebuie înalte studii la Coverciano sau Clairefontaine. Dar de multe ori nu doar tactica (sau lipsa ei) e cea care ne toarnă plumb în picioare.

Poate, contemplând roșul arătat adversarilor, ne și relaxăm și ne spunem că dacă e minutul 15, 37 sau 52, sigur vom câștiga, n-avem cum să nu profităm de avantajul numeric. Adversarii, împuţinaţi, se mobilizează. Noi deja ne gândim la berea de după meci.

Demult, odată, la Florența
Căutând prin memorie meciuri memorabile în care am reușit rezultate bune fiind noi mai puţini pe teren, am găsit, din păcate, tot din celelalte. De pildă, cu Suedia, în celebrul sfert de finală din 1994, când am fost egalaţi după ce Nilsson fusese dat afară.

Exemplul contrar cel mai relevant? Poate că la Firenze, în 1982, când Ţicleanu a fost eliminat în minutul 55 și România a izbutit totuși un 0-0 mare pe terenul Italiei, proaspătă campioană mondială. Dar ce mult a trecut de atunci!