Naționala, după aproape 10 luni
Mirel a anunțat lotul pentru Irlanda de Nord și Austria (4 și 7 septembrie). Sunt multe semne de întrebare. Ale noastre, dar probabil că și ale lui

De la jumătatea lui noiembrie (0-5 la Madrid, mai bine nu ne aducem aminte!), echipa națională există doar pe hârtie. Nu doar a României, ci și toate celelalte reprezentative din lume, care au luat cea mai lungă pauză de la Al Doilea Război Mondial încoace. Gata, acum să zicem că e pace! Și revine o nouă ediție a ciudatei Ligi a Națiunilor, fără să se fi terminat precedenta.
Despre ce e vorba în propoziție
O fi Liga Națiunilor ciudată, dar pentru noi, la precedenta ediție, a fost prea pitagorică, euclidiană, relativistă, analitică, algebrică. Prea savantă. De neînțeles. Nimeni, selecționer, federație, nu i-a deslușit mecanismul de funcționare. În ultimul meci, în Muntenegru, pe final, ne bucuram că avem 1-0 și habar n-aveam că 2-0 ne putea aduce o soartă mai bună.
Superficiali ca de obicei, n-am aprofundat subiectul și chiar dacă am încercat să dregem busuiocul în declarațiile „de după”, toată lumea s-a prins că are de-a face cu niște ageamii. Ce busuioc să mai dregi când la 1-0 tu îl scoți pe Keșeru și-l bagi pe Tudor Băluță, cu intenții clar defensive? Măcar acum ar fi indicat să pricepem din start despre ce e vorba în propoziția cu Liga Națiunilor, care dacă suntem cu băgare de seamă, poate fi un criteriu (mai dificil decât la prima ediție) de calificare la Mondialul din Qatar, 2022.
Surprize, surprize
Lazar, al treilea portar, în locul lui Lung jr., Florin Ștefan, Hanca, Alex Crețu, blondul ex-ieșean, din Slovenia, Gabi Iancu, Buș. Lume nouă. Până la urmă, orice selecționer trebuie să vină cu ceva proaspăt. Au fost mereu surprize, să nu uităm cum Contra îl aducea pe Vasile Mogoș. Dar surprizele cele mai mari sunt la neconvocați.
De Silviu junior am amintit, a făcut un sezon excelent în Turcia. Răzvan Marin și Tudor Băluță aproape că nu au jucat. Lipsesc Keșeru (titular totuși zilele trecute în preliminariile Ligii Campionilor), Mitriță, Paul Anton, motivatorul Ionuț Radu, Dennis Man, lăsat la „tineret”, chiar Bicfalvi, care dă goluri spectaculoase în Rusia. Dar locul acela comun cu cei 20 de milioane de selecționeri plictisește. Suntem într-adevăr 20 de milioane, însă numai Mirel răspunde.
Unde e fosta România U21?
Din frumoasa selecționată de tineret a verii lui 2019, despre care spuneam că e pentru noi o poliță de asigurare a performanței pentru următorul deceniu, doar șase oameni sunt pe listă. Nedelcearu, Florin Ștefan, Cicâldău (într-o formă îngrozitoare la Craiova), Ianis Hagi, Florinel Coman și Pușcaș.
Unde sunt ceilalți, mai ales că antrenorul lor de-atunci e acum pe banca primei selecționate și avea toate motivele să-și continue opera? Iată că doar la un an și-un pic distanță, Radu, Adi Rus, Pașcanu, Cristi Manea, Man, T. Băluță, Ivan, cu toții oameni de bază atunci, nu mai fac obiectul convocării, din diverse motive.
Trei fundași centrali?
Citind lista celor 23 pentru Irlanda de Nord (acasă) și Austria (în deplasare), nu băgăm de seamă să fi fost convocat vreun fundaș dreapta de meserie. Sigur, la o adică poate juca acolo Burcă, pe care și Petrescu îl mai chinuie din când în când în bandă. O soluție ar fi și Hanca, însă el joacă mijlocaș la Cracovia (unde fundaș dreapta e alt român, Cornel Râpă).
Cei cinci stoperi de meserie (Nedelcearu, Dragoș Grigore, Chiricheș, Burcă, Toșca) ne duc cu gândul la ideea că Mirel va folosi o apărare în trei. N-ar fi o noutate, echipa națională a mai jucat așa, dar cine face benzile? Bancu în stânga? Poate, dar nu în criza de formă de acum. Deac în dreapta? Toată banda la 34 de ani? E cam greu.
Vedem săptămâna viitoare. Fără spectatori, cu imnul cântat pentru tribunele goale și cu aproape zece luni în care amintirea acelui 0-5 de pe Wanda Metropolitano ne-a tot urmărit. Hai, România!