Los perros rojos

Los perros rojos, câinii roșii adică. După oficializarea limbii spaniole la Dinamo, parcă dubiile sunt mai multe decât certitudinile

O primă îngrijorare ar fi aceea că „cero”, partea finală de la Cortacero, înseamnă „zero”. Însă la fel de adevărat e că una dintre primele lecții de jurnalism spune că nu se cade să te iei de numele oamenilor, așadar să trecem rapid peste asta.

Getafe no, Imperio si
Noul cvasiproprietar se ocupă de imobiliare și probabil că are și ceva idei despre munca în construcții. Pe șantierele iberice limba oficială aproape că e româna, macaragiii bănățeni, zidarii olteni și zilierii moldoveni populând ecosistemul. Așadar, don Pablo probabil că știe cam ce e cu românii. Semnele de întrebare vin însă pe partea de fotbal. A dat târcoale pe la Almeria, s-a învârtit fără succes pe la Getafe și s-a fixat la Imperio, un fel de Roberto Ziduri sau Bărăganul Ciulnița raportat la fotbalul hispanic. Adică foarte jos. Dar ce, parcă Dinamo e așa de sus în momentul de față?

Milioanele
Acele 5 milioane despre care se vorbește ar trebui să existe la modul efectiv, palpabil, să fie oricând la dispoziție. Altfel, va fi ca în „deceniul Negoiță”, când se semnau contracte pentru salarii de 14.000 de euro pe lună. Nu te doare pixul când semnezi, ci doar atunci când trebuie să plătești și nu poți. Celelalte 3 milioane de euro despre care se vorbește nu sunt atât de presante pentru că ele nu intră în club, ci sunt menite să astupe niște datorii, cele mai multe către firmele lui Ionuț Negoiță. Să fi fost acesta principalul motiv al perfectării tranzacției româno-spaniole?

Suporterii
O problemă pe care Cortacero și ai săi trebuie s-o rezolve numaidecât! Acei oameni au scos din buzunare 570.000 de euro, au ajutat la obținerea licenței într-un moment în care lucrurile păreau fără ieșire. Aportul DDB a fost substanțial nu numai din punct de vedere material, ci și ca idee de finanțare cu ajutorul suporterilor, o premieră pe pământ românesc. Dacă plătitorii din peluză vor fi dați la o parte sau nebăgați în seamă atât cât se cade, ideea de program socios pe meleagurile noastre va sucomba în fașă și pe vecie!

Bombele
Prima bombă a fost cu Contra, cu care Cortacero a insistat să afirme de mai multe ori că a avut discuții preliminare și promisiuni din partea fostului selecționer. Fitilul știrii a fost prea ud, s-a stins repede. Doar câteva ceasuri până la bomba Budescu. Ea fâsâie în continuare, însă nu pare că va bubui vreodată. Încă alte două fumigene și don Pablo va putea fi luat foarte bine de Don Quijote, călare, în loc de Rosinanta, pe doi câini roșii hămesiți.

Limoniu
Lui Cortacero îi va trebui un conducător autohton, indigen, băștinaș. Pare să se fi oprit asupra lui Ioan Mărginean, ardeleanul blond, uns cu toate mirodeniile Balcanilor. Fundaș aprig, titular în semifinala retur cu Liverpool de odinioară, Limoniu e chezășia ideii că în fotbal se poate orice. Departe de metodele unui călugăr franciscan, cu proceduri nu de dioceză, ci mai degrabă de parohie neasfaltată, Limoniu va trebui să-i explice lui Cortacero că unul uscățiv numit Gigi Mulțescu merită mai mult decât șutul în fund care i s-a dat direct, fără traducere legalizată din spaniolă în română. Arriba, perros!