Mercato de pandemie

Pe Albu se bat șase echipe. La aproape 36 de ani, Marius Constantin semnează cu Craiova. Parcă începuserăm discuțiile de la Balotelli, nu?

Încă se pupau cei de la CFR la centrul terenului (ca să înceapă să se certe între ei câteva ceasuri mai târziu, Djokovici vs. Arlauskis) când s-a strecurat vestea că în Gruia din sezonul viitor va veni Balotelli. Încă o chiflă din registrul Julio Baptista? Nici vorbă. Brazilianul, ștampilat cu ștanța lui Real, era relicvă, avea 36 de ani, nu jucase de vreo trei-patru sezoane. Balotelli are doar 30 și chiar dacă e cam zurliu, așa a fost mereu, e totuși viu. A jucat de 19 ori pentru Brescia în Serie A, a dat 5 goluri. Cum să vină în România, ce să caute aici?

Înapoi la realitate

Bineînțeles că nu vine Balotelli, știrea a început să coboare pe site-uri imediat ce aburii șprițului triumfal, al victoriei, au fost înlocuiți de berea pentru dres, de a doua zi. Vine în schimb un atacant ghanez, no name, din campionatul țării sale. Să fie primit! Timp pentru alte sosiri ar mai fi, anul acesta perioada de transferări a fost împinsă până pe 5 octombrie, dar meciul cu Dinamo Zagreb e mult mai devreme, asta admițând că în Malta, cu Floriana, te descurci cu ce ai.

Chellini de pandemie

Semnând la aproape 36 de ani cu Craiova, Marius Constantin îi avertizează pe noii depozitari ai carierei sale să nu se aștepte ca el să fie pentru defensiva olteană vreun Bonucci, ci mai degrabă un Chellini de pandemie. Umor reușit! Marius a fost tot timpul un jucător bun, serios, util, un apărător aprig, cu școala la zi. Dar are o vârstă și se transferă mai degrabă pentru că la Gaz sunt probleme mari, altfel probabil ar fi rămas pentru finalul carierei acolo, în liniștitul oraș ardelean. Găurile perene din apărarea olteană nu se vor umple cu Papp, care tocmai a semnat, nici nu cu Marius, dacă va fi să semneze, ci cu acei fundași găsiți în străinătate, care să vină și să rezolve problema. Așa ca Vinicius, de exemplu, sau măcar ca Planici, adus nu de peste mări și țări, ci de la Novi Sad, care e la o oră de condus de Jimbolia. Campionatul românesc oferă soluții doar celor comozi, e nevoie de o privire și dincolo de gard.

Mult doritul Albu

Nu e un jucător rău apărătorul (uneori mijlocaș defensiv) de la Clinceni. E înalt, puternic, dă bine în minge, mai nou bate și penalty-uri. Îl vrea FCSB, iar din mărturisirile recente ale lui Alex reiese că și alte măcar cinci echipe îl curtează cu ardoare. La 27 de ani (peste 4 zile, pe 17 august), după doar vreo trei sezoane în fotbalul de vârf, dacă suburbiile Chiajna și Clinceni se pot numi vârf. Când un fotbalist ca el, bunicel, util, dar fără anvergură, e dorit de aproape jumătate de campionat, înseamnă că nu e bine. Nu că Albu n-ar fi bun dacă ar merge la UTA, Gaz Metan, Sepsi sau chiar FCSB. Poate că ar fi titular, transferul s-ar înscrie în linia celor izbutite, dar nu poate ține capul de afiș al perioadei de mercato, așa cum iată că se întâmplă!

N-ai de unde să iei

Pe undeva, peisajul arid de mercato se justifică. Pandemie, bani nu prea mai sunt, străinii se urnesc greu spre România, o țară nesigură, unde inclusiv campioana are serioase probleme financiare. Ar fi momentul prielnic să fie promovați fotbaliști veniți de jos. Dar de unde de jos? Cu excepția a șase echipe, ligile inferioare n-au mai mișcat mingea de la centru din martie. Același lucru s-a întâmplat și la nivel de juniori. Nimeni nu ia jucători care n-au mai făcut un antrenament ca lumea de o jumătate de an. Și-atunci, facem din Albu un fel de Jadon Sancho, Havertz sau Timo Werner, vedetele pieței externe de transferuri, parcă și ea mai modestă ca oricând.