Banii înainte, ca la c…luburi?
Ce oroare! Se vântură varianta plătirii drepturilor TV abia după prestație, nu înainte, ca până acum

De două ori pe an, vara și iarna, gâturile cluburilor din prima divizie stau lungite, să vadă când intră în conturi binefăcătoarele drepturi TV. Sumele sunt importante pentru toată lumea, dar pentru echipele mici, care nu merg în Europa și nu vând fotbaliști pe milioane de euro, sunt chiar vitale. Și, de regulă, cu acei bani se astupă găuri din urmă.
Lunar, ca leafa
Lovitură de măciucă pentru greu încercatele cluburi! Firma deținătoare a drepturilor TV nu mai vrea să plătească înainte, pe câte o jumătate de an, ci lunar. A trecut luna august, la finalul ei îți iei banii pe ce-ai făcut. La fel în septembrie, octombrie și așa mai departe. Dar ceea ce pentru cei de la EAD pare un mecanism cât se poate de firesc de plată pentru cluburi ar însemna o tragedie. Pentru unele dintre ele, poate chiar tragerea obloanelor, fiindcă sunt echipe unde banii din televizări trec sănătos de jumătatea bugetului, ducându-se până spre 70 de procente!
Răsfățul generalizat
Ani la rând, cluburile de primă ligă au fost copios privilegiate, aflându-se în minunata situație de a-și lua banii pentru ce urmau să facă în următoarea jumătate de an. Unde, în ce alt domeniu, se mai practică asta, în afară de tractiruri și de lupanare? Nicăieri! Orice lefegiu se duce la slujbă și abia la finalul lunii primește simbria. Legea românească permite ca drepturile financiare pentru luna în curs să fie achitate până la jumătatea lunii următoare. Unii angajatori, băieți buni, fac plata pe data de 1, alții pe 5, alții pe 10, dar pot s-o lungească, perfect legal, până pe 15.
Numai cluburile de fotbal vor să primească în august bani pentru ce vor face în februarie următor! Când răsfățul în care s-a trăit ani la rândul dispare, instaurându-se în locul lui normalitatea, se vorbește despre duritatea loviturii și despre chinurile prin care cluburile vor trece. Iar deținătorul de drepturi, în fond un plătitor firesc, dacă vrea să aplice regulile restului societății, e privit drept hapsân, hain, veros, lipsit de suflet!
Măsură de supraviețuire
În ultimii ani au existat suficiente exemple de echipe care după ce-au retrogradat din prima ligă au intrat în impas financiar. Ba s-au afundat în plutonul diviziei secunde, ba unele au alunecat și mai jos. Rareori s-a întâmplat ca unii care cad anul acesta să revină imediat, în sezonul următor. Asta pentru că se obișnuiseră cu dota de un milion de euro din drepturile TV ale primei ligi, în vreme ce în divizia secundă suma e mult mai mică, de ordinul puținelor zeci de mii de euro. De acum încolo, dacă drepturile vor fi plătite lunar, șocul financiar al retrogradării nu va mai fi atât de puternic, iar beneficiarii sumelor vor învăța să se descurce cu ce au.
O șapcă, un breloc
Poate că plata lunară, eșalonată, a sumelor din televizări va duce la exerciții de gândire și de imaginație din partea domnilor președinți-patroni. Va trebui să identifice și alte resurse, nu doar pomana anticipată a drepturilor TV. Un tricou vândut, o șapcă, un breloc, ceva. Poate oamenii vor învăța să arunce și năvodul, nu doar să înfulece peștele.