Petrescu, la greu

Știe Dan să scoată echipa din criza pe care el însuși o anunță?

În mod normal, adică în alte condiții decât cele de acum, după o înfrângere precum aceea cu Craiova, Petrescu ar fi vorbit zile în șir despre acel enigmatic penalty nedat la Costache sau despre și mai enigmaticul posibil ofsaid la Mihăilă. Ar fi dat-o pe arbitraj, ar fi făcut statistici cu zecile de auturi de care echipa sa a fost privată în ultimii ani. Câte nedreptăți!

Cum e acum?
Când Dan a spus după meciul cu FCSB că echipa sa nu merita să câștige, lumea a zis că se alintă. Nu vii să te plângi după ce tocmai ai câștigat derbyul! Acum, după Craiova, vorbește de o săptămână grea, arbitrajul rămâne subiect secundar, problemele interne sunt mai importante. Fotbaliști nemulțumiți că nu joacă din cauza regulii U21. Contracte care se termină între o etapă și alta, că atunci pică fatidicul 30 iunie. Și dacă în ultima vreme Țucudean n-a contat mai deloc, iar pe Traore s-a mizat foarte puțin, CFR-ul din acest moment pare de neconceput fără Arlauskis (care în ceasul al 12-lea și-a prelungit contractul cu încă o lună). A termina sezonul (și a fi obligat să iei titlul) cu juniorul „Otică” în poartă, nu părea o perspectivă prea luminoasă, chiar dacă tânărul blond e talentat și, pe deasupra, e un elev foarte bun la informatică.

Părăsit?
N-a spus-o explicit Petrescu, dar s-a speculat că în Paradis ar fi probleme cu banii. Că politica a fost proastă, cu jucători experimentați, dar nevalorificabili mai departe. Cu niște bonusuri neplătite, cu ceva întârzieri salariale. Problema a fost rezolvată de Bogdan Mara, care a zis la DigiSport că banii sunt la zi, ba că plățile au fost făcute chiar cu două săptămâni înainte de soroc! Păi, când camaradul Mara zice că e în regulă cu banii, asta înseamnă că el nu mai e purtătorul de cuvânt al lui Petrescu, e al conducerii. Și mai înseamnă că „Bursucul” a cam rămas singur pe punte, să se bată așa cum știe cu furtuna.

El, esențialul
Cel puțin în felia sa românească de carieră, Petrescu n-a prea pierdut titlurile pentru care s-a bătut. Când a avut șanse să ia campionatul (Urziceni, CFR), l-a și luat. Ceva la modul „Fără mine nu se poate”. Adică v-am lăsat campioni, am plecat în China, voi ați bâjbâit cu Edi și cu Conceicao, v-a bătut Dudelange și a trebuit să vin eu ca să luăm și al doilea titlu și să le batem pe Celtic, pe Lazio, să facem două meciuri egale cu Sevilla, să dominăm și al treilea campionat la rând. FĂRĂMINENUSEPOATE! E sloganul care trebuie afișat în tribuna goală din Gruia și adăugat, ca o strofă în plus, la imnul CFR-ului.

Excelent tactician
Petrescu nu e doar un foarte bun antrenor, ci un excelent strateg și dincolo de limita spațiului tehnic. El vorbește de probleme interne, de jucători nemulțumiți că nu sunt titulari. Dar astea sunt cauzele pentru care Burcă dă pe lângă minge sau pentru care Camora, altădată brav căpitan, pare la capătul puterilor? Sau pentru care Omrani face figurație? Sau pentru care Bordeianu, pistonul de altădată, macină în gol?

Oamenii văd jocul, nu știu ei de nemulțumiri și de bonusuri financiare. Dacă-i extragem din peisaj pe Arlauskis și pe Deac, CFR-ul de după pandemie e o echipă oarecare. Îmbătrânită, obosită, incapabilă de ceva nou. Petrescu simte asta, nu trebuie să i-o spună nimeni. E în play-off, e încă lider și trebuie să ia campionatul, prin metode pe care nu pare să le întrevadă. Tactica aceea în care spunea cât de bune sunt viitoarele adversare, Chindia sau Clinceniul, nu mai impresionează pe nimeni.