Dom’ ministru și cultura

Conducătorul guvernamental al sportului nu s-a rezumat la a apărea fără pantaloni la televizor, ci a mai comis o gafă

Când a încercat să explice că deși se pot organiza spectacole în aer liber cu până la 500 de spectatori, campionatul de fotbal va începe săptămâna viitoare tot cu tribunele goale, fără oameni, domnul ministru s-a refugiat, se pare că extrem de riscant pentru domnia sa, în considerații culturale. „Comparând cu zona de cultură, noi, cei din zona sportului, am putea să simțim o frustrare”.

Om politic de sport

Care noi, cei din zona sportului? Ionuț Stroe a ajuns în biroul ministerial din strada Vasile Conta al celor două ramuri, sport și tineret, venind direct din lumea politică, aceea care l-a plasat la un moment dat în zona de tineret. Tangența cu sportul s-a realizat implicit, prin prisma contopirii celor două domenii, tineret și sport, care au puncte comune doar în principiu, și acelea bazate pe vârsta, de regulă tânără, a sportivilor. Altminteri, activitatea politică de tineret a fost mereu o rampă eficientă de lansare a unor cadre de nădejde, indiferent de motoarele propulsoare. Fie UTC, fie UASCR, fie organizațiile de pionieri sau de șoimi ai patriei de pe vremuri. La sovietici se spunea Comsomol, dar poate că e nedrept să mergem chiar până acolo.

Cum se vede din Bănie?

După episodul în care i-a căzut telefonul în direct la TV și i s-au văzut dezabieurile, s-ar putea judeca iarăși nedrept și ar fi la îndemână fraza că domnul ministru a mai gândit o dată fără să poarte pantaloni. Nu pantalonii gândesc însă, iar un om de 40 de ani, înfipt temeinic în structurile europene, cu o biografie milenaristă excelentă pentru instituțiile de vorbe goale, dar inexistentă pentru lumea sportului, trebuie să fie foarte atent la propriile sale afirmații. Nu-l cauționează nici statutul de fan cotizant al Craiovei, cu care defilează mereu. Ba dimpotrivă, ipostaza de vizitator al stadioanelor ar fi trebuit să-i dea o imagine mai clară asupra mediului pe care-l vizitează frecvent, la mai toate meciurile de acasă ale lui Bancu et comp.

Fotbal sau Madrigal?

Ne explică dl. Stroe că publicul e diferit la fotbal (căci doar despre fotbal e vorba, celelalte discipline cu mingea au încremenit pentru vreme îndelungată) față de cel al altor spectacole în aer liber, la care ar putea asista până la 500 de oameni. Poate că este, în măsura în care Madrigalul și-ar propune să concerteze în vreo parcare de Mall sau dacă Filarmonica George Enescu s-ar gândi să se producă în Parcul Obor, iar sunetele să răzbată prin perdeaua fumului de mititei. Dar nu se vor organiza astfel de spectacole. Va fi și ceva rock, va fi și muzică ușoară, poate populară, nu e exclus ca iluștrilor maneliști să le vină ideea să-și încânte fanii sub cerul liber. Și-atunci nivelul cultural de care vorbește domnul ministru s-ar putea să nu difere prea mult față de ce-ar putea să ofere stadioanele de fotbal.

O gafă utilă

Mai are o problemă Dl. Stroe. Cum s-ar putea selecta cei 500 de privilegiați dintre cei, să zicem, 7.000 care ar dori să vină la un meci? Foarte simplu. Ca și la un concert de orice fel de muzică, pentru că și acolo s-ar putea ca numărul solicitanților să depășească pragul admis de 500. Dar, cum nivelul cultural al spectatorului de fotbal e precar, (doar dumnealui a sugerat asta), campionatul se va juca fără spectatori. Domnilor microbiști, puneți mâna pe carte și culturalizați-vă și năzuiți că într-o zi veți ajunge la erudiția celor care gustă genurile elitiste de exprimare artistică! Iată cum o gafă ministerială destul de stridentă aduce și ceva bun! Îndeamnă oamenii să se culturalizeze mereu.