Ce înseamnă promovarea lui FC U Craiova în Liga a 2-a?

Modificarea hărții simpatiilor locale depinde de cum va fi manageriată echipa lui Mititelu, dar și de un comportament corect al autorităților locale

Dacă dintre straniile decizii federale recente referitoare la eșalonul trei există una cât de cât logică, aceasta e declararea lui FC U Craiova drept viitoare divizionară secundă. Pur și simplu trupa tripletei Mititelu-Pușcaș-Trică nu era din filmul cenușiu al Ligii 3, ci din cu totul altă peliculă. Din toate punctele de vedere. Managerial, financiar, fotbalistic, FC U are dreptul să fie la Liga 2.

Pericol pentru „granzi”?

Acest pas înainte al lui FC U va ațâța flacăra identitară din Bănie. Ea a ars mereu, iar CS Universitatea, echipa de Liga 1, a simțit-o mereu cum pâlpâie, chiar și atunci când Mititelu se chinuia prin Liga a 4-a. Merită reținut un episod al cărui martor am fost, la Milano, la început de august 2017.

A doua zi oltenii întâlneau pe Milan, iar subiectul de discuție, în loc să se refere la Cutrone și Bonaventura, adversarii imediați, se învârtea în jurul acelorași chestiuni de autenticitate și legalitate, cu mii de acte și hotărâri judecătorești, asta deși ai lui Mititelu se pregăteau în acea zi pe imașul din comuna Celaru, în timp ce Bancu și Alex Mitriță tocmai terminaseră antrenamentul oficial de pe San Siro.

Fotbalul, nu actele

Fiind în prim-plan ani buni (2014-2020, șase ani de prima ligă, înseamnă un interval suficient), CS Universitatea a atras suporteri. Imuni la plictisitoarele aspecte legale, aceștia au ales fotbalul înaintea hotărârilor judecătorești și de câteva campionate Craiova conduce detașat în topul spectatorilor, iar asta nu doar de la inaugurarea noii arene, ci încă de când se juca la Turnu Severin.

Diagnosticul însă trebuie pus corect. Oamenii au venit în tribune, de multe ori chiar câte 30.000, din dorința de a vedea fotbal bun, de a le vedea învinse pe marile rivale și de a se bucura de trofee. Pe scurt, CS Universitatea n-a câștigat războiul autenticității, ci a astâmpărat (chiar dacă uneori insuficient) foamea de fotbal a oltenilor.

Se poate vota bine ce s-a votat prost

FC U, adică formația lui Mititelu, a avut interzis pe „Ion Oblemenco” printr-o hotârâre adoptată prin vot de autoritățile locale. Chiar dacă decizia e evident discriminatorie (fanii lui FC U sunt și ei contribuabili la bugetul public, cel care a ridicat și care întreține arena) ea trebuie respectată, așa că nici de-acum încolo băieții lui Trică nu vor putea evolua pe noul stadion, pentru că acolo, prin acea hotărâre, pot avea loc doar meciuri de prim-eșalon.

Situația s-ar putea schimba însă prin vot. Așa cum s-a votat o aberație, așa ar trebui să se voteze o chestiune logică. Echipa lui Mititelu și a oricui din Craiova trebuie să poată evolua pe arena publică a orașului!

Liga a doua e altceva

Nu mai ești coleg de serie cu Lipova și cu Cărbuneștiul, ci cu Petrolul, Rapidul (dacă nu vor promova), U Cluj, Farul, FC Argeș. Bugetul de două milioane anunțat s-ar putea să fie doar un termen din ecuație. Exemple de echipe care s-au poticnit, deși aveau chimirul plin, sunt destule.

Petrolul și U Cluj și-au irosit recent cu seninătate obiectivele, pentru că s-au crezut prea sigure pe ele. În ultimii ani, doar Sepsi a reușit să urce două ligi în doi ani, și asta tocmai pentru că nu figura printre favorite. Pericolul tocmai acesta e, de a te crede mai favorit decât ești, doar pentru că porți un nume glorios.

Două în prima ligă?

Ar fi un experiment ciudat. Într-o rostire recentă, Pavel Badea, pilonul proiectului CS Universitatea, zice că e posibilă coabitarea și aduce în discuție Milano sau Manchester, orașe în care există de vreme îndelungată câte două cluburi. Într-adevăr, așa e, dar City și United sau Milan și Inter nu izvorăsc din trunchiuri juridice comune și nici nu se bat în instanțe pentru identitate. Și, ceea ce e decisiv, Craiova nu e nici Milano, nici Manchester. E locuită de olteni, cu tot ce-au ei mai frumos și mai arțăgos în fire.