Printre aberațiile reluării, de la Gordon Taylor la Progresul Spartac
Meciuri mai scurte, oprirea globală a fotbalului la primul caz pozitiv și altele. Robinetul enormităților și al intereselor a fost uitat deschis

Imediat după ce pe obrazul lui Klaus Iohannis s-a zvântat pupătura ipotetică a lui Valeriu Iftime, a început să curgă șuvoiul ideilor năstrușnice despre când și cum va reîncepe fotbalul. Variantele absurde, izvorâte dintr-o prudență funciară se împreunează fecund cu golănia acută, străbătând voios fotbalul viitoarelor luni, de la Premier League până la cenușia ligă a treia românească.
Mai puțin de 90 de minute
Tonul strigăturilor vine chiar de pe meleagul unde s-a inventat fotbalul. Gordon Taylor a fost ani la rând șeful FIFPro, sindicatul planetar al jucătorilor și prieten al legendarului Bubu Sotir, conducătorul filialei din România. Acum, la aproape 76 de ani, e șeful PFA, asociația fotbaliștilor profesioniști din Anglia, jilț din care cutează să emită idei despre ce va urma. Una dintre ele ar fi scurtarea meciurilor. Nu spune clar cu cât, dar opinează că trebuie să se joace mai puțin de 90 de minute.
Cât? 30? 15? 5? N-ar trebui să se mărească și porțile, ca să se dea mai multe goluri, iar televiziunile să-și salveze astfel ratingurile? De un veac și jumătate, fotbalul durează 90 de minute și venim noi acum și-l facem de 78, de 65 sau de 57?
De dragul expresiei „stop joc”
Dacă povestea scurtării meciurilor poate fi luată drept fistichie și poate fi pusă pe seama vârstei respectabile a emitentului, altă idee pare să prindă tot mai mult contur. În recenta sa intervenție, ministrul Ionuț Stroe a vorbit despre obligativitatea testării tuturor participanților la fenomen și despre oprirea campionatului în momentul în care va apărea un test pozitiv. Și mai drastic a fost secretarul general al FIFPro, Jonas Baer-Hoffmann. A zis că un caz pozitiv găsit oriunde, în orice campionat, ar duce la o nouă oprire globală a fotbalului. Adică peste tot, în toate țările!
De ce are fotbalul alt regim?
Să zicem că un jucător din Portugalia e depistat pozitiv. De ce s-ar opri fotbalul în România pentru asta? E ca și cum, dacă se găsește un angajat al metroului din Lisabona depistat pozitiv, se oprește circulația metrourilor peste tot, inclusiv la București! Un nonsens! O teamă de a ne adapta unei existențe viitoare din care va face parte, vrând, nevrând, și acest virus. Precum hepatita, varicela și altele. Nu în proporții pandemice, nici măcar epidemice, dar în proporții normale.
Apoi, de ce ar fi testați absolut toți fotbaliștii? Sunt cumva testați absolut toți angajații hipermarketurilor, cu care interacționează zilnic mii de oameni? Sau toți polițiștii care ne verifică declarația pe propria răspundere? Nu sunt. Dar fotbaliștii trebuie să fie, doar pentru că sunt fotbaliști!
Progresiștii regresului
Când o lume întreagă vrea să vadă iarăși mingea învârtindu-se pe iarbă, Liga a treia română oferă exemple contrare. De exemplu, Progresul Spartac, lider de serie, înșiră, într-un document trimis la FRF, emoționante argumente cum ar fi integritatea fizică a fotbaliștilor, teama de infectare și așa mai departe și în final cere ca actuala ierarhie să „înghețe” în forma de acum, iar ei să promoveze în Liga a doua fără joc. Ce înseamnă „forma de acum”? Egalitate la puncte cu Slatina și un golaveraj superior doar cu câteva unități!
Când lideri detașați, precum UTA în Liga a doua sau Craiova lui Mititelu în Liga a treia, cer să se joace, urmașii nevrednici ai progresiștilor de altădată vor să devină îmbogățiți de război și să primească merite care nu li se cuvin în niciun caz. Meschin și complet lipsit de fair-play!