Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Telecomanda pe Atalanta!

Când vine vorba de Italia, cei mai mulți țin cu Milan, că au prins marea echipă a lui Sacchi. Cei mai vârstnici sunt interiști, având nostalgia lui Herrera. Mai sunt cei cu Napoli, fanii necondiționați ai lui Maradona. Compătimesc destui […]

...

Petrescu, la greu

În mod normal, adică în alte condiții decât cele de acum, după o înfrângere precum aceea cu Craiova, Petrescu ar fi vorbit zile în șir despre acel enigmatic penalty nedat la Costache sau despre și mai enigmaticul posibil ofsaid la […]

...

Căpitanul care plânge

În conformitate cu tendințele societății actuale, atunci când plânge Ricardo Grigore, sau oricine altcineva, ar trebui să plângem cu toții. Să fim solidari cu suferința și cu emoția unui semen de-al nostru. În limbaj contemporan, care folosește exprimările savante fără […]

...

Cum coclește tripleta de aur

Siropoasele telenovele cu vânzările celor trei au avut și o parte bună. Au ținut afișul pe timp de pandemie, cu întâmplări dintre cele mai năstrușnice și cu destinații dintre cele mai exotice, ducând firul palpitantului foileton până sub palmierii Floridei, […]

...

Poli Iași, polemici la lumina lanternei

E superb Iașul prin fiecare bucată de caldarâm, prin fiecare centimetru de zid din Palatul Culturii, prin fiecare închinare de la Trei Ierarhi, prin fiecare înghițitură de Cotnari sorbită în răcoarea de la Bolta Rece. Localnicii îi zic „Iașul”, nu […]

...

Zizou, omul lui Nea Puiu

Așa a fost mereu Iordănescu. Încăpățânat, orgolios și valoros. Ani mulți și sănătoși, nea Puiu!

Permalink to Zizou, omul lui Nea Puiu
luni, 4 mai 2020, 12:04

De a șaptezecea aniversare a sa, n-o să povestesc nici de antrenorul Iordănescu (imens, deși milităros), nici de fotbalistul cu același nume (un stângaci de vis în anii șaptezeci, pentru care lovitura liberă din afara careului era mai mult decât un penalty), nici despre generalul, nici despre politicianul Anghel Iordănescu.

Îmi voi aminti de oficialul FIFA Iordănescu, trimis de forul planetar cu misia de membru al Comisiei Tehnice la Cupa Mondială 2002, în Japonia și Coreea. Ne-am întâlnit acolo, am avut vreme să stăm mai mult de vorbă. Nea Puiu se învârtea în cercuri selecte, aici Menotti, dincoace Bilardo, dincolo Hidalgo, numai statui vii. Avea limuzină cu șofer, umbla numai la costum, nu-i plăcea deloc mâncarea asiatică și-i era teribil de dor de casă. Copiii erau încă mici, Maria să fi avut cinci-șase ani, nu era Skype ca azi să te vezi zilnic.

Scurtând nostalgia, am mers cu nea Puiu la Franța-Danemarca. În limuzina neagră de la FIFA, de ne salutau toți. M-a strecurat în sectorul lor, al zeilor de la FIFA, am văzut meciul printre somitățile mai sus pomenite. Franța, campioană mondială la zi, pierdea cu 0-2 și se pregătea să plece acasă fără gol marcat.
Prin minutul 80 a venit o domnișoară să strângă voturile pentru jucătorul meciului.

Nea Puiu scrisese pe bilețel numele lui Zidane. Zizou fusese palid în joc, dar când punea piciorul se cunoștea. Însă politica era ca omul meciului să fie din echipa învingătoare, de la danezi. Fata a revenit, rugându-l pe Iordănescu să-și schimbe opțiunea. N-a vrut și i-a spus că atât timp cât Zidane e pe teren, nimeni n-are cum să fie mai bun decât el.

Așa a fost mereu Iordănescu. Încăpățânat, orgolios și valoros. Ani mulți și sănătoși, nea Puiu!

Comentarii (3)Adaugă comentariu

motanul incaltat (169 comentarii)  •  4 mai 2020, 16:50

Idei putine, fixe si de cele mai multe ori proaste. Se incadreaza perfect intr-un cadru militar....

Simeone (21 comentarii)  •  4 mai 2020, 21:47

Iordanescu a fost un jucator remarcabil si un antrenor extraordinar. Folosesc superlative pentru acest om deoarecemi-l amintesc, desi eram la primii ani ai adolescentei cand l-am vazut intrand pe teren in acea finala de vis a Stelei si o cupa castigata parca intr-un vis nebun de sansa si sudoare. Dar ce antrenor a devenit! Multi vor spune ca nu a avut succes la o echipa de club si a avut sansa unor jucatori imensi pe care i-a dat Romania. Sansa unor campionate mondiale si europene. Totusi, i-as da un plus fata de Emeric Jenei, chit ca acesta din urma a castigat acea Cupa a Campionilor Europeni. Multi contestatari vor spune, pai nu se mai aseamana sub nici o forma acea Cupa castigata in 5 meciuri din care abia ultimele doua meciuri au contat cu echipe mai valoroase. Nici macar de o grupa actuala de Champions League. E adevarat ca actualul format a Champions League nu ne da voie nici macar sa visam sa trecem mai departe in primavara europeana UCL. Iordanescu e demn de afi luat exemplu de antrenorii tineri. As pune pariu ca urmatorii antrenori ai Nationalei sunt Dan Petrescu, Croitoru si poate chiar Razan Lucescu, cu conditia ca acesta din urma sa revina in Europa. Fotbalul asiatic, oricate trofee ai castiga acolo, nu se poate compara cu ce se intampla pe batranul continent!

almaviva (2 comentarii)  •  5 mai 2020, 23:11

Iordanescu, acest Mos Teaca al vremurilor noastre: obscurantist ingust la minte, limitat, fricos, lingusitor cu cine trebuie, amenintator cu cei subordonati lui.

Comentează