Emoționantele reduceri salariale de pandemie

FRF a scăzut cu 20 la sută veniturile angajaților. Un exemplu de urmat pentru cei care încă nu înțeleg că la vremuri grele trebuie să mâncăm mai puțin

Contabilitatea federală e treaba celor de-acolo, predictibilitatea și sustenabilitatea se manifestă și în plan financiar, dar cel puțin din afară se vede că nemaijucându-se fotbal de trei săptămâni, FRF mai degrabă a economisit decât a cheltuit. Deplasarea costisitoare din Islanda, poate și următoarea, de la Sofia-Budapesta, meciul U21 cu Danemarca, acțiunile oficiale ale diverselor U-uri de juniori, plus ceva treburi importante prin fotbalul feminin, toate acestea ar fi pus la grea încercare bugetul.

Chartere, apoi bilete de avion pentru „stranieri”, diurne, hoteluri, mese. Contravaloarea lor a rămas la chimirul federal. În schimb, contractele de publicitate au mers înainte, bine mersi.

Înțelegerea superioară
Am citit justificarea federală. Emoționează firile obișnuite cu producțiile bollywoodiene, udă batistele fanelor de telenovele. Și, cum bine observa Andrei Vochin, îi afectează mai ales pe cei cu venituri mici. Că sunt și în Federație oameni cu lefuri mici. Chiar 75 la sută dintre angajați, cum spune tot Andrei.

Într-adevăr, pentru acei salariați reducerea de 20 la sută era suma de pus deoparte pentru o haină, un spectacol, o vacanță. Dar cui îi mai arde de haine și vacanțe acum? Trebuie, cum îndeamnă comunicatul federal, să dăm dovadă de maturitate, de o înțelegere superioară a lucrurilor, nu?

Exemplu de urmat
Clopoțelul reducerii de lefuri de la FRF sună metalic și se aude peste tot, de la vlădica la opinca fotbalului. Păi, dacă Federația a redus, noi, de la FCSB, Viitorul, Hermannstadt, Granitul Babadag sau Avântul Prăbușirea, de ce să nu reducem?

Facem și noi cum ni s-a arătat de la Împărăție că trebuie făcut. Suspendăm contracte, intrăm în șomaj tehnic, procedăm cum scrie la carte. La război ca la război! La pandemie ca la pandemie, că și pandemia tot un fel de război e!

Dreptatea lui Dorinel
Despre canoanele financiare la vreme de molimă se exprimă multă lume. De la Mircea Lucescu, precaut și sfătos, „renunțând astăzi, vom salva ziua de mâine”, până la Dorinel Munteanu, care nu e așa școlit precum apostolii de pandemie și constată, dintr-o bucată, că „nici n-a apucat să se decreteze bine starea de urgență, că unii au și început să taie din salarii”.

Poate că pentru perenitatea Planetei și pentru conservarea stratului de ozon e de optat pentru povața lui Nea Mircea, dar pentru cei care-și hrănesc familiile din ce le oferă fotbalul, constatarea lui Dorinel e perfect adevărată.

Îmbogățiții de război
E pilduitor să-ți autosuspenzi contractul precum Iuliu Mureșan, e înălțător să privești sacrificiul de sine al funcționarilor de la Casa Fotbalului. Toate acestea îi încurajează pe patronii de cluburi să suspende, să taie și să reducă, deși nici ei nu cheltuiesc niciun sfanț cu fotbaliștii care fac flotări și abdomene prin sufragerii de apartamente închiriate (și de foarte multe ori neachitate) de cluburi.

Dar câți dintre finanțatorii, șefii, președinții care-și invită fotbaliștii la negocieri online sunt cu salariile la zi? Ante Puljici spunea într-un recent interviu din Gazetă că n-a luat leafa din decembrie!

Îmbogățiții de război se gândesc la buzunarul propriu, adulmecă imediat dacă e ceva de câștigat de undeva, dar uită să achite obligațiile pe care le aveau încă de pe timp de pace, când lumea nu umbla cu măști pe față. Dați-le întâi ce-aveți să le dați și-apoi putem vorbi de șomaj tehnic și alte chestiuni la modă!