Craiova, bibelou de porțelan

Mințile șefilor olteni sunt mai tulburi ca vremurile. Pun în vânzare statuete ale jucătorilor, 1199 de lei bucata

Mai aveți în sufragerie vitrina cu geamuri, de pe vremea bunicii? Aceea cu cristaluri și cu bibelouri? Știți, clasica balerină chinezească, fusta ei policromă și creață, pe care gospodinele epocii de aur o ștergeau, ore în șir, cu cârpa înmuiată în spirt? Dacă da, puteți așeza acolo, lângă balerină, statueta de porțelan a oricărui fotbalist oltean. Dacă ați trecut de la un interior clasic la unul contemporan, puteți pune figurina oriunde. Pe birou, pe tastatură, pe home-cinema. La alegere. Forza Știința!

Olteanul sculptează mereu

Așadar, mintea oltenilor e mereu inovativă. Statuete cu Ivan, Acka, Pigliacelli și ceilalți. Statuete 3D! Oare în ce fel de „D” or fi fost dăltuite Pieta, Venus din Milo sau Pasărea Măiastră? Abia acum am priceput sursa fiorului creației, Hobița lui Brâncuși e la doar o oră și ceva cu mașina de birourile milenariste din Craiova, unde a germinat această fecundă idee.

Toate statuetele sunt de aceeași dimensiune, 15 centimetri. Păi, dacă tot te trece fiorul, îl faci pe Bărbuț cât Koljici? Da, pentru că arta pură, adevărată, estompează dimensiunile. Nici nu mai are importanță dacă obiectele sunt dăltuite în porțelan chinezesc, de Sevres, de Meissen, sau în lut din Lunca Jiului. Muică, suntem neam de porțelan, nu de piatră!

Marketingul de molimă

1199 de lei bucata! Nu se specifică nimic despre posibilitatea plății în rate. E prețul pe care trebuie să-l plătești ca să-l ai pe birou pe Ivan, cu mingea la picior, pregătindu-se să șuteze în plopi. Sau pe Pigliacelli pasând la adversar. Probabil că proiectul e mai vechi, dar să scoți la vânzare acum, când lumea are alte cheltuieli și alte necazuri, aceste produse de gang și să ceri aproape trei sute de euro pe bucată nu e nici neinspirat, nici nepotrivit, e de-a dreptul o sfidare la ceea ce se petrece în jurul nostru. Nu e marketing, ci prostie. Și dacă ai produs deja „bibiloaiele”, le duci în debara, mai aștepți puțin, să se mai liniștească lucrurile.

Miștouri în lanț

Deși vremurile grele ar trebui să ne facă mai precauți și, în mod cert mai sobri, nu s-a spus că nenorocitul de virus ne-ar putea afecta simțul umorul. Ba dimpotrivă. Dacă „marchetingii” nădăjduiau că oltenii se vor înghesui să cumpere porțelanurile, s-au înșelat. Proprietarii ideii s-au ales însă cu un șuvoi de ironii. Toate, binemeritate! Cum că suporterii au văzut deja statuile, în mărime naturală, la meciul cu FCSB, pierdut cu 4-1. Sau că, în anumite cazuri, acest preț de 1200 de lei e mai mare decât valoarea jucătorului în sine. Și loc de miștouri mai e destul!

Blasfemie

În fața noii arene tronează, pe soclu, statuia lui Oblemenco. Deocamdată, doar a lui. Balaci încă n-a fost dăltuit, deși a trecut un an și jumătate de la călătorirea sa din această lume. Nici Ștefănescu, nici Tilihoi, nici Zoli Crișan, nici Deselnicu, nici Cernăianu, nici Constantin Oțet, nici Corneliu Stroe, nici Domozină, alți iluștri dispăruți. Să-i sculptezi pe unii care se joacă de aproape un cincinal de-a locurile trei-patru înaintea altora care au câștigat titluri, cupe și au scris istorie în Europa și să mai ceri și atâția bani pentru acele figurine este, să avem pardon, blasfemie! Dar, vorba refrenului Peluzei Nord, așa e la Craiova, așa va fi mereu!