Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Aplauze pentru Ripensia!

Mecanismul donației: pe site-ul propriu, clubul a anunțat o campanie de strângere de fonduri. În cinci zile, de vineri, 20 martie, până miercuri 25, s-au strâns 50.000 de lei, iar suma a ajuns la Spitalul Babeș din Timișoara, care are […]

...

Messi la Belșina Bobruisk!

Ați citit, probabil, interviul de săptămâna trecută cu Vasili Hamutovski. Fostul portar al Stelei, angajat acum, la 41 de ani, la un club de prima ligă din țara sa natală, povestea în Gazetă cum în Belarus, acasă, tocmai a început […]

...

Craiova, bibelou de porțelan

Mai aveți în sufragerie vitrina cu geamuri, de pe vremea bunicii? Aceea cu cristaluri și cu bibelouri? Știți, clasica balerină chinezească, fusta ei policromă și creață, pe care gospodinele epocii de aur o ștergeau, ore în șir, cu cârpa înmuiată […]

...

Uite că nu mai îngheață nimeni!

Când se petrec toate grozăviile înconjurătoare, când nu știi astăzi ce vei face mâine, când se închid deopotrivă frontiere și cârciumi, unora dintre noi le-a mirosit imediat a ceva câștig. Avem nara fină, adulmecăm banul de la distanță și ne-am […]

...

Fotbalul și oamenii, la greu

Era primăvară timpurie, 1977, cald, frumos și trebuia să înceapă campionatul. Duminică, 6 martie, era programat grosul primei etape din retur, deschiderea televizată fiind cu o zi mai devreme, sâmbătă, pe 5 martie, Farul cu Steaua. Un tânăr de 27 […]

...

Fotbalul și oamenii, la greu

Coronavirusul acum, Cernobâlul în 1986 sau cutremurul din 1977 au oprit fotbalul de la noi. Atunci, tot într-un martie trist, microbiștii au ajutat la revenirea la viață

Permalink to Fotbalul și oamenii, la greu
sâmbătă, 14 martie 2020, 3:54

Era primăvară timpurie, 1977, cald, frumos și trebuia să înceapă campionatul. Duminică, 6 martie, era programat grosul primei etape din retur, deschiderea televizată fiind cu o zi mai devreme, sâmbătă, pe 5 martie, Farul cu Steaua. Un tânăr de 27 de ani stătea într-un pat de hotel din Constanța și se uita la televizor, când, la ora 21:24, a început să se zguduie totul în jur.

Dulce și amar

E titlul filmului bulgăresc pe care-l difuza televiziunea la acea oră. Peste mai bine de patru decenii, Liță Dumitru, tânărul de 27 de ani de atunci, căpitanul Stelei, își aduce aminte fiecare clipă: „Priveam absent filmul și mă gândeam la meciul de a doua zi. A început să tremure totul, să se miște zidurile, a fost panică mare. Ne-am repezit pe scările care tremurau și ele și ne-am pomenit jos, în stradă. După vreo oră de derută, am vrut să vorbim cu cei de acasă. Telefoanele nu mergeau, dar am aflat că Bucureștiul fusese ras la pământ”.

100 povești nemuritoare

„În mintea noastră era să dăm o fugă până în Capitală, să vedem de familii și apoi să ne întoarcem la Constanța să jucăm meciul. A doua zi dimineață ne-au spus că meciurile se amână, ne-am întors acasă, i-am găsit pe ai noștri sănătoși, dar casele multora dintre noi avuseseră de suferit, practic nu se mai putea locui în ele”, a rememorat Liță acele zile într-un interviu pentru volumul „100-poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc”.

Corturi pe gazon

Într-adevăr, prima etapă a returului a fost reprogramată pentru 10 zile mai târziu, miercuri, 16 martie. Mai puțin meciurile Dinamo-Poli Timișoara și Sportul-Corvinul. Bucureștiul fusese cel mai afectat, multe clădiri se dărâmaseră, iar pe gazoanele din Ștefan cel Mare și de pe „Republicii” se instalaseră corturi imense, militare, care găzduiau mii de sinistrați. Noroc că vremea era destul de caldă pentru luna martie.

Contul 1977

Majoritatea cluburilor de fotbal au contribuit la ajutarea celor aflați la necaz. S-a înființat la CEC „Contul 1977”, unde echipele au depus sume de ordinul sutelor de mii de lei, fiecare. Duminică, 13 martie, când viața se mai așezase cât de cât, iar vremea era bună, s-au jucat mai multe meciuri amicale. Dinamo a mers la Târgoviște, Steaua s-a dus la Ploiești, să întâlnească Petrolul. Sportul la Brăila, Rapidul la Chimia Râmnicu Vâlcea. Peste tot stadioanele au fost pline, încasările fiind donate sinistraților.

Puhoi de solidaritate

S-a spus la televizor că și încasările primelor trei etape vor avea aceeași destinație, spre cei afectați de cutremur. Sigur că în acei ani lumea consuma incomparabil mai mult fotbal live decât astăzi, dar ideea de a ajuta semenii făcea ca arenele să fie și mai populate decât de obicei. Au fost în acel final de martie 70.000 de oameni la un cuplaj (Sportul-Progresul 0-1 și Dinamo-Steaua 2-2), de două ori câte 35.000 la Craiova (5-0 cu Progresul, apoi, peste două runde, 1-0 cu Poli Timișoara) și 40.000 de spectatori la un alt cuplaj pe „23 August”, lipsit de participarea „granzilor” (Progresul-Farul 0-0, Rapid-Argeș 1-0).

Dragostea, nu partidul

Milioane de lei, sume impresionante în acei ani, au plecat din buzunarele consumatorilor de fotbal către compatrioții lor care avuseseră de suferit. Sigur că la acea vreme partidul unic decidea ce se întâmplă cu fiecare leu, dar nu partidul a dus oamenii la meciuri, ci dragostea de fotbal, dar și înțelegerea față de cei care treceau prin mari necazuri.
Astăzi nu mai e nici dragostea de fotbal de atunci, dar nici oamenii parcă nu mai sunt cum au fost.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

JFM (61 comentarii)  •  14 martie 2020, 18:10

Campionatul nostru si altele mult mai celebre nu se vor mai relua. Poate e mai bine sa luam o pauza de fotbal, s-a ajuns la o suprasaturatie, poate afla cei dependenti de acest "fenomen" ca exista viata si dupa el. O dezintoxicare este oricand binevenita.

Simeone (6 comentarii)  •  14 martie 2020, 18:16

Foarte bun editorialul. Adevărat ca nu mai sunt suporterii de altădată. Chiar observam de ceva vreme suporterii lui CFR Cluj. În urma cu 15 ani se aplauda orice minge câștigată. Acum, de parca o viata întreaga au fost campioni, suporterii au pretenții, vin doar la unele meciuri importante, într-un număr care sa depășească 10.000, parca e greu sa aplaude, nu se știu bucura la un gol, de parca totul e ceva normal. De solidaritate ce sa mai vorbesc!

motanul incaltat (148 comentarii)  •  14 martie 2020, 18:27

Ai comparat mere cu portocale... N-are legatura. Acum pare mai grav pt ca nu stim sfirsitul.... Atunci sfirsitul venise dupa 5 minute....

Urod (31 comentarii)  •  14 martie 2020, 19:47

Da, nimic nu mai este ca atunci.!!!! ... Dar nici nu ne-am dorit ce este acum....!!!!...făcând comparație, atunci era un sistem mult mai corect. Personaje sinistre gen Becali sau Bianca Drăgușanu ar fi putut exista....?!!!!... Știm sigur ca nu....nu ne rămâne sa culegem decât exact ce-am semănat în ultimii 30 de ani.

di livio (35 comentarii)  •  14 martie 2020, 20:18

nu-i destul c-avem viruși, ne mai spui și de seism...ai reușit să ne crești moralu...în loc să ne spui de Sevilla 86...vezi că macaronarii dau finale de mondiale...ai putea să ieși în balconu gsp să cînți imnu șampion lig, vezi-l pă Simone...împreună cu Geambașu și nea Ovi, ar fi FABULOS

lucifer (1 comentarii)  •  14 martie 2020, 22:48

Acest mesaj este mai mult pentru mascariciul de Banciu Radu.....mereu vorbeste fara creieri,uneori ma intreb daca are ceva in creier.....Spunea nu demult,ca defapt fotbalul ca si tenisul si alte sporturi fac bani din publicitate si ca nu conteaza daca lumea merge sau nu merge la stadion ! Nimic mai fals....! Reclamele au venit in sport datorita celor care au mers la stadion....si merg.....Ca din publicitate vin mai multi bani asta stie tot omul sanatos la creier ! Ca sa imi duc ideea la capat....un lucru este 100 % Fara spectatorii care merg la meciuri sau daca spectatorii nu au mai merge la meciuri....sporturile s-a desfiinta indiferent de ce publicitate ar fi sau drepturi tv ! Aici nu vorbim despre romania,bulgaria sau alte tari unde ele nu conteaza.....Vorbim despre fotbal adevarat...campionate de fotbal...nu circ....! Kloop ,Gurdiola....au si comentat in aceste zile ca decat sa jucam fara spectatori,mai bine inchidem campionatul.... Sa fim realisti....la fel cum ar trebui sa fie toti sportivii care uneori sau de multe ori nu dau 2 lei pe spectatori.....Toti ar trebui sa inteleaga ca fara spectatori ei ar fi simpli cetateni care ar juca prin parcuri alaturi de noi ! La fel si cei de la tenis,cand refuza sa dea autografe ca ei ar fi niste scule mari de jucatori ! Ei sant scule mare ca lumea merge la stadion sa i vada cum joaca ! Am vazut si am fost la meciuri unde si Halep si Federer au plecat cu tupeu fara sa dea autografe dupa meci...!Penibili ! Asta e cuvantul ! EI au ajuns vedete datorita spectatorilor ! Cine ar fi ei fara spectatori ? Cum ar fi meciuri sau finale sa nu fie nimenea pe stadioane ? Vi-a raspuns Kloop si Gurdiola.....! E frumos sa avem sport....e frumos sa ne uitam la meciuri....dar sportivii care primesc si bani ca fac sport.....sa lase capul plecat si vedetismul acasa si sa realizeze acest aspect ca fara noi ar fi niste *** !

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ilie (5 comentarii)  •  15 martie 2020, 4:44

Mai jos sunt niște articole alarmiste de toată jena. Sau cu femei goale. Când va hotărâți? Ori vreți clicuri, ori sunteți responsabili? Cred că a doua variantă cade. Sunteți la fel ca polițistul de la Spitalul Gerota

itu52 (39 comentarii)  •  15 martie 2020, 16:16

Cândva, demult, tare demult, Pământul mi-a bufnit în nas, după groaznice scuturături, amărăciunea năduhului ce l-a cuprins. Ca un cal răpciugos dornic de metamorfoză, a slobozit duhorile buboaielor asupra păcătoșilor cel necăjeau, cel siluiau și-i intoxicau ambientul. Între micro și macro-Univers „E-o cale atât de lungă”, că nu o putem cuprinde în mărimi fizice. Probabil, distanța dublă din mintea marelui poet( schimbând sensul și raportul dintre mărimi, un fel de mers fracționar spre zero, din poziția 1, e tot un infinit). Care e mai mare în necuprinsul lui? Nu știu, așa cum nu pot ști ce este mai vârtos, un cutremur devastator sau un invizibil, eticheta în care ambalăm cu superioritate virușii și bacteriile. Răul celui mare îl știm de la Noe, a măturat Pământul, dar la cruțat. Forța celui mic ne-a povestit-o Hiroshima, dar mă tem că strămoșii lui, piticii piticului, pulverizează Pământul. Le-am băgat de-a valma și le-am zis „rău”. Acum e rândul poveștii unui rău mic ce poate rivaliza, liniștit, cu cea a unui rău foarte mare. ... Am dat aici, la GSP, câdnva, un rău mare( poate am să fac și o trimitere, se chema „Martie 4”). Acum cu îngăduință și indulgență din partea coparticipanților la blog, o frântură timidă din lumea microscopului. // CoVid// Guvidul flămând cu roșie coroană/ subjugă media și-mprăștie pomană,/ Pribegilor de minte rătăcită,/ ocnașilor în boala de organe/ și-a tot ce-ndelugata atârnare/ a schilodit Coloana Infinită./ Așa a pus Brâncuși,/ Tată și fiu și iară tată-fiu,/ să ducă elicoidal în cârcă,/ Spre infinit a ADN-ului poruncă./ Și-a șlefuit la bază, să atingă Perfecțiunea muncii la geneză,/ .....// Hai, la atac flăcăi, încă suflăm!

Andrei O. (1 comentarii)  •  17 martie 2020, 12:11

Trist ,dar adevarat. TOtusi am o intrebare: cum vor evolua lucrurile cand cei peste 1 milion de romani nu au serviciu, iar pensionarii SRI , MAI, MApN acumuleaza si salariul si pensia? Cel mai bun exemplu pensionarul MAI de la ADP-sector 4, care - banuiesc- a intrat prin concurs acolo.

Comentează