Play-off pentru Eternul Derby, fără Eternul Derby

Acest original sistem competițional a fost făcut pentru ceva și a dat peste altceva

Va fi a cincea ediție cu play-off și play-out, fără ca noul și fistichiul sistem să fi lăsat în urmă ceva memorabil. În afara unor calcule, înjumătățiri și alte chichițe aritmetice, nu suntem nici mai frumoși, nici mai valoroși decât în anii în care se disputa un campionat normal, cu turul toamna și returul primăvara.

Deosebirea, câtă e, constă în aceea că ne apucăm de treabă în iulie vara și în februarie iarna. În vremuri nu foarte îndepărtate, aceste luni erau pentru pregătiri în zone cu altfel de climă, nu pentru competiții disputate fie pe caniculă, fie în frig și pe terenuri proaste.

Pentru voi, dragi televiziuni

Se știe, deținătorii de drepturi tv asigură mare parte din bugetul cluburilor. La unele echipe, sumele depășesc jumătatea rulajului anual. Cine plătește face legea, așa e peste tot în lume. Iar acest sistem competițional a fost gândit doar formal și declarativ pentru a dinamiza întrecerea.

În esență, el a fost impus de televiziuni din rațiuni comerciale, iar votanții federali, cei care ridică mâna și decid, au mușcat ispititoarea momeală.

„Nu vreți să avem patru Steaua-Dinamo în loc de doar două”? Ba da, vrem, a hotărât electoratul. De reținut și că pe vremea propunerii și aprobării, actualului FCSB i se mai putea încă spune Steaua fără a risca sancțiuni.

Reversul medaliei

Când se făcea oferta de a avea patru derby-uri eterne în loc de două, nu se mai spunea nimic despre faptul că asta presupune să avem și, de exemplu, și patru Clinceni-Voluntari în loc de două. Era doar o rezultantă colaterală, suportabilă atunci când vine vorba de voluptatea a patru derbyuri.

Acum, de exemplu, după ce Dinamo a ieșit inclusiv matematic din calculele play-off-ului, Eternul Derby ne e anunțat, într-un promo maiestuos, drept ultimul al sezonului! Al doilea și deja ultimul! E ca un concert de retragere al cutărui artist, ca o reprezentație finală. Deși se neglijează amănuntul că FCSB-Dinamo se mai poate întâmpla și în Cupă. Ba încă de două ori, dacă vor pica între ele în semifinale, care sunt programate tur-retur.

Cine a compromis sistemul?

Nu e însă vina televiziunilor că Dinamo ratează play-off-ul pentru a treia oară consecutiv. Deținătorii de drepturi au vrut una, dar Guvernarea Negoiță a făcut să se întâmple alta. În loc de Dinamo-FCSB, spectacole cu 25.000-30.000 de oameni în tribune și cu ratinguri care pot amenina supremația siropului dulceag și înecăcios cu Vulpița și Viorel, noua isterie a consumatorului tv, am tot avut în ultima vreme prin play-off întâmplări anoste, precum Iași, Astra (la ultima participare), Sepsi sau Târgu Mureș.

Echipe care după ce au atins ținta primelor șase, nu mai au nicio preocupare competițională majoră, conștiente că și dacă pierd toate meciurile, nu mai pot ajunge în zona retrogradării. Într-un campionat normal, nefeliat în play-off și play-out, dacă ai pierdut șapte-opt meciuri la rând, riști să ajungi în subsol, chiar dacă la începutul picajului erai lângă podium.

O practică de lumea a doua

N-am spus lumea a treia, ci doar a doua. În Occident metoda se folosește doar în Belgia, de unde a și fost aclimatizată la noi. Spaniolilor nici prin cap nu le-a trecut că ar putea avea patru El Clasico pe sezon, doar în campionat. Nici italienilor, deși un Inter-Milan precum cel de zilele trecute ar merita repetat. Cu condiția să prindă playoff-ul și Milan, un fel de Dinamo al Peninsulei. Nici englezilor, chiar dacă înjumătățirea astronomicului avans al lui Liverpool ar mai da ceva sens luptei din Premier League.

Nemților, nici atât, lor nu le prea place să împartă nimic, nici măcar puncte. Povestea asta cu play-off și play-out e o haină second hand a Estului (noi, bulgarii, ungurii etc, nici măcar turcii sau grecii). Nu zice nimeni că trebuie renunțat imediat la ea, dar măcar să nu ne mai ascundem sub lozinca celor patru Derbyuri Eterne, că maestrul Negoiță face el ce face și ne lasă doar cu două.